DECIZIE Nr.
552 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 456 din 5 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vinificaţie şi Băuturi Gorj" -
Ş.A. în Dosarul nr. 4.886/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.886/318/2006 (număr în format vechi
12.036/2006), Judecătoria Târgu Jiu a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 184 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Vinificatie şi Băuturi Gorj" - Ş.A. din judeţul Gorj.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că textul de lege criticat, prin faptul că prevede că falsul
este cercetat de instanţa civilă prin orice mijloace de dovadă, încalcă
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece caracterul echitabil al
procesului nu este asigurat în condiţiile în care o instanţă civilă examinează
existenţa unei fapte penale, în afara cadrului de garanţii şi proceduri
specifice judecăţii penale. In acest sens, trimite la dispoziţiile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care fac distincţie între judecata civilă şi cea în materie penală. In
continuare, arată că textul de lege criticat contravine art. 24 alin. (1) din
Constituţie, întrucât prin stipularea cercetării falsului de către instanţa
civilă, conform procedurii civile, se anulează garanţiile stabilite prin Codul
de procedură penală şi astfel se aduce atingere dreptului la apărare. Având în
vedere că „falsul" reţinut în art. 184 din Codul de procedură civilă nu
este reglementat ca atare în legea civilă, consideră că sunt încălcate şi
prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind legalitatea incriminării. De asemenea,
susţine că, prin caracterul extrem de vag al termenului „fals" şi prin
absenţa oricăror detalii procedurale privind modalitatea de stabilire de către
instanţa civilă a „falsului", se aduce atingere necesităţii unei precizii
şi predictibilităţi a legii, impuse de prevederile art. 5 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, arată că,
prin stipularea posibilităţii ca o instanţă civilă să cerceteze existenţa unei
infracţiuni, dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă contravin şi prevederilor art. 126 alin. (1) din
Constituţie, în conformitate cu care justiţia se realizează prin instanţele
„stabilite de lege", or legea prevede existenţa distinctă a instanţelor
civile şi a instanţelor penale. De asemenea, consideră a fi încălcate şi
prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Judecătoria Târgu Jiu apreciază
că dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă nu contravin
prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 126
alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) şi (2), cu raportare la art. 5, 6 şi 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, subliniază că cercetarea falsului de către instanţa civilă nu conduce
la ideea că soluţionarea acestei cauze ar depăşi ceea ce înseamnă un termen
rezonabil în cadrul unui proces echitabil, cu atât mai mult cu cât instanţa
cercetează cauza „prin orice mijloace de dovadă". De asemenea, arată că
din dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă nu se poate trage
concluzia că instanţa civilă se va pronunţa asupra infracţiunii de fals, textul
legal referindu-se la cazul în care organele de urmărire penală au făcut
cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals, dar nu este posibilă
tragerea la răspundere penală a autorului faptei penale, dată fiind existenţa
unei cauze de încetare a procesului penal în conformitate cu prevederile art.
10 din Codul de procedură penală. Instanţa civilă poate recurge la toate
mijloacele de probă care pot fi folosite şi de instanţa penală pentru a stabili
dacă un înscris este fals, fără a se pronunţa cu privire la vinovăţia unei
persoane sau cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală şi
fără a se aduce atingere dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate şi
nici celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea aparţin normelor
de procedură a căror adoptare este de competenţa exclusivă a legiuitorului,
care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări
speciale, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, prevederile
art. 184 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 5, art. 6 şi art. 7
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către părţi, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 184 din Codul de procedură civilă, cu următorul
cuprins: „Când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a
stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice
mijloace de dovadă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitoare
la dreptul la apărare, art. 126 alin. (1) referitoare la principiul legalităţii
şi art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 5 referitoare la dreptul
la libertate şi la siguranţă, art. 6 referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi art. 7 referitoare la legalitatea incriminării din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 184 din Codul de procedură civilă reglementează competenţa
instanţei civile de a dispune desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris
falsificat, în cazurile în care instanţa penală nu poate fi sesizată, fie
pentru că autorul falsului nu a fost identificat, fie pentru că acţiunea penală
s-a stins sau s-a prescris. Textul de lege criticat aparţine normelor de
procedură a căror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui,
în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale, în deplină
conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora
„Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege".
Referitor la pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din
Constituţie, Curtea observă că formula redacţională a textului de lege dedus
controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât
instanţa civilă poate recurge la toate mijloacele de probă care pot fi folosite
şi de instanţa penală pentru a stabili dacă un înscris este fals, fără a se
pronunţa însă cu privire la vinovăţia unei persoane sau cu privire la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind astfel asigurat dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
In legătură cu invocarea
încălcării dreptului la apărare prevăzut de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din
Constituţie, Curtea constată că prevederile art. 184 din Codul de procedură
civilă nu aduc atingere sub nici un aspect garanţiilor dreptului la apărare.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor
art. 126 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că această critică nu
rezistă în condiţiile în care art. 126 impune legalitatea atât ca principiu de
realizare a justiţiei, de organizare şi funcţionare a instanţelor, cât şi
pentru procedura de judecată, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili
reguli speciale de procedură.
Curtea, pentru aceleaşi argumente, nu poate reţine nici
critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20
alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 5 referitoare la
dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 6 referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi art. 7 referitoare la legalitatea incriminării din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vinificaţie şi Băuturi Gorj" - Ş.A. în Dosarul nr.
4.886/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman