DECIZIE   Nr. 55 din 26 ianuarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 164 din 21 februarie 2006

Ioan Vida                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Constantin Doldur                 - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Iuliana Nedelcu                     - procuror

Florentina Geangu                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Savaliuc în Dosarul nr. 24.312/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 20 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 24.312/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Savaliuc în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este consacrată aceasta de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile constituţionale ale art. 20. Se arată că sintagma „care dacă ar fi adevărată" din textul incriminator îngrădeşte dreptul cititorului de a avea acces la orice informaţie de interes public şi îl împiedică pe ziarist să scrie despre fapte săvârşite de persoane publice. Totodată se arată că prin noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 301/2004, calomnia nu mai este prevăzută şi pedepsită ca infracţiune, în concordanţă cu normele europene.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este o măsură incompatibilă cu libertatea de exprimare, fiind necesară sancţionarea celor care, prin exercitarea abuzivă a libertăţii de exprimare, aduc atingere demnităţii şi onoarei altei persoane.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, având următorul cuprins: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), potrivit cărora „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile", şi ale art. 20 din Legea fundamentală, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 206 din Codul penal Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 32/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, Decizia nr. 276/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, Decizia nr. 32/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care incriminează şi sancţionează fapta de calomnie ca infracţiune contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfinţită de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie şi de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta, întrucât libertatea de exprimare impune respectarea cerinţei înscrise la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine.

Incriminarea infracţiunii de calomnie dă expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice, în concordanţă şi cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării libertăţii de exprimare, după cum urmează: „Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]."

In acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a subliniat în cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, 2003, faptul că dreptul prevăzut de art. 10 din Convenţie nu este absolut, exerciţiul libertăţii de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenţie, „îndatoriri şi responsabilităţi" care capătă o importanţă sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputaţiei persoanelor, garantată şi ea de Convenţie, şi de a pune în pericol „drepturile altora".

Intrucât prevederile art. 206 din Codul penal nu aduc nici o atingere dispoziţiilor cuprinse în actele internaţionale la care face referire autorul excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, nu poate fi reţinută nici pretinsa contradicţie dintre normele criticate şi prevederile art. 20 din Constituţie.

Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Savaliuc în Dosarul nr. 24.312/2004 al Judecătoriei Sectorului 1  Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu