DECIZIE Nr. 547 din 18 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, art.
32, art. 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 si art. 108^5 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1030 din 21 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b),
art. 108^4 si art. 108^5 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Marin Frunza in Dosarul nr. 309/CM/2005 al Curtii de Apel Galati - Sectia
conflicte de munca si asigurari sociale.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza este in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 309/CM/2005,
Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b),
art. 108^4 si art. 108^5 din Codul de procedura civila. Exceptia a fost
ridicata de Marin Frunza intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri
de reexaminare formulate impotriva unei incheieri pronuntate de Curtea de Apel
Galati.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile legale criticate "sunt discriminatorii, totalitare,
dictatoriale, despotice, inchizitionale si militienesti", incalcand astfel
o serie de principii constitutionale si drepturi consacrate de Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de Declaratia
Universala a Drepturilor Omului.
In acest sens arata ca solutionarea cererii de recuzare in camera de
consiliu si fara prezenta partilor contravine dreptului la aparare, dreptului
la un proces public, dreptului la un proces echitabil si "dreptului
privind interzicerea discriminarii", intrucat justitiabilul nu poate fi
prezent la judecata si nu se poate apara in fata instantei, in mod nemijlocit
sau prin intermediul unui avocat, in toate fazele activitatii instantei de
judecata. In opinia autorului exceptiei, dispozitiile criticate incalca si
principiile statului de drept, al universalitatii, al publicitatii, precum si
dreptul la un proces echitabil, dreptul la informare si dreptul la aparare,
prin faptul ca incheierea prin care instanta decide asupra recuzarii "nu
se pronunta", ci "doar se citeste" in sedinta publica.
Totodata, apreciaza ca prevederea potrivit careia incheierea prin care s-a
respins recuzarea se poate ataca numai odata cu fondul este neconstitutionala
si contravine dreptului la aparare, accesului liber la justitie, dreptului la
un recurs efectiv si la un proces echitabil, precum si principiului
universalitatii, al statului de drept si egalitatii, deoarece, in cazul
recuzarii judecatorilor instantei de recurs, aceasta incheiere nu mai poate fi
atacata. De asemenea, considera ca posibilitatea de a formula numai reexaminare
impotriva incheierii prin care a fost stabilita amenda judiciara sau
despagubirea, la aceeasi instanta care a pronuntat incheierea, incalca dreptul
la doua grade de jurisdictie, dreptul la un proces public, dreptul la un recurs
efectiv la o instanta nationala, precum si "dreptul la controlul judiciar
ierarhic". Aceasta deoarece instanta va solutiona intotdeauna in mod
arbitrar cererea de reexaminare, astfel incat solutia va fi intotdeauna de
respingere a acestei cereri.
Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale
considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens
apreciaza ca textele de lege criticate nu instituie inegalitati sau
discriminari intre cetateni si nu aduc atingere prevederilor constitutionale si
nici reglementarilor internationale invocate de autorul exceptiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, prin care
s-a statuat ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. In acest sens arata ca nu poate fi retinuta critica de
neconstitutionalitate a art. 31, 32, 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b),
art. 108^4 si 108^5 din Codul de procedura civila, fata de prevederile art. 21
si 24 din Constitutie, intrucat judecarea cererii de recuzare nu vizeaza fondul
cauzei si nu presupune in mod necesar dezbateri contradictorii, instanta
pronuntand in sedinta publica o incheiere asupra recuzarii. Prin aceasta
reglementare legiuitorul a avut in vedere instituirea unei proceduri simple si
operative de solutionare a cererii de recuzare, fiind respectat astfel dreptul
partilor la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. De altfel,
dispozitiile criticate reprezinta norme de procedura a caror reglementare este
de competenta exclusiva a legiuitorului, in conformitate cu art. 126 alin. (2)
din Constitutie. In ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor criticate cu
prevederile art. 4 si 16 din Constitutie, se arata ca acestea nu instituie privilegii
sau discriminari pe criterii de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de
limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de
origine sociala.
Referitor la infrangerea prevederilor art. 1, 11, 15, 31 si 51 din Constitutie,
Avocatul Poporului apreciaza ca aceste texte de referinta nu au incidenta in
cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
31, 32, 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 si 108^5 din Codul de
procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, lege publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispozitiile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 31: "Instanta decide asupra recuzarii, in camera de consiliu,
fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau juramantul*) ca mijloc de dovada a motivelor
de recuzare.
In cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de
procedura.";
------------
*) Juramantul ca mijloc de proba a fost desfiintat prin Decretul nr.
208/1950, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 68 din 12 august 1950.
- Art. 32: "Incheierea asupra recuzarii se citeste in sedinta publica.
Daca recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea
pricinii.
Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata in ce masura actele
indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza sa fie pastrate.";
- Art. 34: "Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins
abtinerea, ca si aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusa la
nici o cale de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odata cu
fondul.
Cand instanta superioara de fond [adica instanta de apel] constata ca
recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele si dovezile
administrate la prima instanta.";
- Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b): "Daca legea nu prevede altfel,
instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona
urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel:
1. cu amenda judiciara de la 500.000 lei la 7.000.000 lei: [...]
b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de
stramutare;".
- Art. 108^4: "Amenda si despagubirea se stabilesc prin incheiere
executorie, care se comunica celui obligat, daca masura a fost luata in lipsa
acestuia.";
- Art. 108^5: "Impotriva incheierii prevazute la art. 108^4 cel
obligat la amenda sau despagubire va putea face numai cerere de reexaminare,
solicitand, motivat, sa se revina asupra amenzii ori despagubirii sau sa se
dispuna reducerea acestora.
Cererea se face in termen de 15 zile, dupa caz, de la data la care a fost
luata masura sau de la data comunicarii incheierii.
Cererea se solutioneaza prin incheiere irevocabila, data in camera de
consiliu, de catre instanta de judecata ori de presedintele instantei de
executare care a aplicat amenda sau despagubirea."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 31,
51, 53, 124 si 126 din Constitutie.
De asemenea, in sustinerea exceptiei sunt invocate si dispozitiile art. 6,
13, 14 si 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si cele ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 si 30 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 31, 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 si
108^5 din Codul de procedura civila au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate.
Astfel, in ceea ce priveste dispozitiile art. 31 si 34 din Codul de
procedura civila, prin decizii precum Decizia nr. 196 din 13 mai 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 13 iunie
2003, Decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, si Decizia nr. 120 din 1
martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din
25 aprilie 2005, Curtea a statuat ca textele legale criticate nu incalca
principiul constitutional al accesului liber la justitie si al dreptului la
aparare. Aceasta deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizeaza fondul
cauzei si nu presupune in mod necesar dezbateri contradictorii, instanta
pronuntand in sedinta publica o incheiere asupra recuzarii, prin aceasta
reglementare legiuitorul avand in vedere instituirea unei proceduri simple si
operative de solutionare a acestei cereri. Incheierea prin care s-a respins
recuzarea se poate ataca odata cu fondul, instanta de control judiciar urmand a
reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta, atunci cand
constata ca cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsa. Totodata, Curtea a
retinut ca cererea de recuzare nu constituie o actiune de sine statatoare,
avand ca obiect realizarea sau recunoasterea unui drept subiectiv al autorului
cererii, ci o procedura integrata procesului in curs de judecata, al carei scop
este tocmai asigurarea desfasurarii normale a judecatii, iar nu impiedicarea
accesului la justitie. Tocmai in considerarea acestui principiu constitutional,
consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentala, legiuitorul a prevazut
posibilitatea atacarii numai odata cu fondul a incheierii prin care s-a respins
cererea de recuzare, spre deosebire de incheierile prin care se incuviinteaza
sau se respinge abtinerea, precum si de aceea prin care se incuviinteaza
recuzarea, care nu sunt supuse nici unei cai de atac.
In ceea ce priveste invocarea infrangerii prevederilor art. 16 alin. (1) si
(2), precum si ale art. 53 din Constitutie, Curtea a constatat ca prin
dispozitiile legale deduse controlului de constitutionalitate legiuitorul nu a
instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de
existenta unor situatii procesuale diferite, in conditiile in care, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea procedurii de judecata intra in
competenta exclusiva a sa.
De asemenea, Curtea a retinut ca prevederile legale criticate nu contravin
art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat acestea se refera exclusiv la solutionarea
in fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter
derogatoriu, astfel cum este recuzarea. De asemenea, nu poate fi primita nici
critica autorului exceptiei, potrivit careia modul de solutionare a cererii de
recuzare determina o restrangere nejustificata a accesului liber la justitie si
a dreptului la aparare, aducandu-se astfel atingere art. 13, 17 si 18 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
intrucat, asa cum Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa mai sus
mentionata, dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor
constitutionale ale art. 21, care consacra accesul liber la justitie, si nici
ale art. 24, care garanteaza dreptul la aparare.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108^1
alin. 1 pct. 1 lit. b), ale art. 108^4 si 108^5 din Codul de procedura civila,
prin Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, Curtea a constatat ca nu exista
incompatibilitati intre dispozitiile legale criticate, pe de o parte, si
prevederile constitutionale si cele ale documentelor internationale invocate de
autorul exceptiei, pe de alta parte.
In acest sens, Curtea a retinut ca textele de lege criticate nu instituie
inegalitati sau discriminari intre cetateni ori categorii de persoane, ci
prevad doar posibilitatea aplicarii unor amenzi judiciare, in cazul exercitarii
cu rea-credinta a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigentelor art.
57 din Constitutie, care instituie indatorirea fundamentala a cetatenilor de a
exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara
incalcarea drepturilor si libertatilor celorlalti.
De asemenea, textele criticate nu cuprind prevederi de natura sa aduca
atingere principiului neretroactivitatii legii civile, dreptului de acces la
justitie si dreptului la aparare. Dimpotriva, dispozitiile art. 108^5 din Codul
de procedura civila prevad ca persoana obligata la amenda sau despagubire poate
face cerere de reexaminare, prin care solicita, motivat, sa se revina asupra
amenzii ori despagubirii. Totodata textele criticate nu contravin dispozitiilor
constitutionale privind statul de drept si respectarea suprematiei
Constitutiei, celor privind dreptul international si dreptul intern, precum si
celor privind tratatele internationale referitoare la drepturile omului,
invocate, de asemenea, in sustinerea exceptiei. In consecinta, Curtea a
constatat ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor
corespunzatoare cuprinse in documentele internationale invocate de autorul
exceptiei.
Intrucat in cauza de fata nu au fost aduse elemente noi de natura sa impuna
reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in materie, atat solutia,
cat si considerentele acestor decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta
cauza.
Nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Codul de
procedura civila nu poate fi retinuta. Astfel, faptul ca "incheierea
asupra recuzarii se citeste in sedinta publica" si nu se
"pronunta", asa cum s-ar impune, in opinia autorului exceptiei, este
o consecinta fireasca a celor prevazute in art. 31 alin. 1 din acelasi cod,
care prevede ca "instanta decide [...] in camera de consiliu, fara
prezenta partilor [...]". Asa fiind, Curtea constata ca prin reglementarea
dedusa controlului legiuitorul a instituit o procedura derogatorie, de solutionare
a unui incident procesual, prin care nu se antameaza fondul judecatii; o
procedura ale carei coordonate sunt, in principal, guvernate de imperativul
celeritatii si care are ca finalitate prevenirea eventualelor tendinte de
exercitare abuziva, in scop de tergiversare, a recuzarii.
Asa fiind, considerentele care au impus si au justificat respingerea
criticii de neconstitutionalitate a prevederilor legale mai sus mentionate isi
gasesc aplicare si in ceea ce priveste dispozitiile art. 32 din Codul de procedura
civila.
In sfarsit, cu referire la celelalte texte constitutionale invocate in
sustinerea exceptiei, Curtea constata ca acestea nu pot fi retinute ca
relevante pentru solutionarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d),
precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, 32, 34,
ale art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), ale art. 108^4 si 108^5 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 309/CM/2005
al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora