Decizia Nr.545 din 17.12.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, ale art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, precum şi ale art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 06 februarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei şi art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Victor Chiţu în Dosarul nr. 5.649/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 429D/2013.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, constatându-se lipsa celorlalte părţi.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine că dispoziţiile art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că persoanelor care sunt încadrate pe funcţii similare în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 330/2009 nu li se acordă şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu de care beneficiază persoanele încadrare pe funcţii similare în luna decembrie a anului 2009, întrucât au aceleaşi atribuţii, exercită aceleaşi sarcini în aceleaşi condiţii. Aşadar, consideră că lipsa titlului de specialist de clasă în luna decembrie a anului 2009 nu poate fi folosită ca argument juridic pentru a fundamenta refuzul de a se acorda persoanelor care ocupă funcţia de judecător militar după data de 1 ianuarie 2010 drepturi salariale care includ şi contravaloarea acestui spor, însă nu cu titlu de specialist de clasă, ci exclusiv cu titlu de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu. Ca atare, persoanele încadrate după 1 ianuarie 2010 obţin venituri salariale inferioare celor deja încadrate la data de 31 decembrie 2009, ceea ce este contrar dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale, precum şi celor cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale şi în Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, cu referire specială la egalitate şi nediscriminare.Apreciază că excepţia este admisibilă, sens în care expune condiţiile de admisibilitate care privesc ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu raportare la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 1.599 din 14 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.649/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei şi art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Victor Chiţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind anularea unor acte administrative prin care iau fost stabilite drepturile salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate se fundamentează pe faptul că normele prevăzute de art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 18 din Legea nr. 346/2006, de art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 au fost adoptate cu nesocotirea dispoziţiilor art. 61 şi art. 75 din Constituţie, fiind încălcată competenţa primei Camere sesizate, respectiv Camera Deputaţilor, care nu a dezbătut textele şi soluţiile adoptate de Senat referitoare la normele menţionate, acestea fiind adoptate exclusiv de Senat; or, astfel cum a reţinut instanţa de contencios constituţional, normele legale adoptate prin încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 61 şi art. 75 atrag neconstituţionalitatea acestora.Totodată, consideră că dispoziţiile art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate că persoanelor care sunt încadrate pe funcţii similare în perioada de aplicare etapizată a acestei legi nu li se acordă şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu de care beneficiază persoanele încadrate pe funcţii similare în luna decembrie a anului 2009. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât creează o discriminare între persoanele care ocupă funcţii publice similare, în condiţii identice, însă în privinţa elementelor care compun drepturile salariale, discriminarea este întemeiată pe criteriul datei la care aceste persoane au început să ocupe asemenea funcţii.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 este neîntemeiată. În acest sens arată că, în ceea ce priveşte critica adusă acestor dispoziţii, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii legii menţionate, statuând că este de competenţa legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanţă constituţională, nefiind discriminatorie, şi nu afectează dreptul constituţional la salariu.Referitor la critica de neconstituţionalitate ce vizează celelalte dispoziţii menţionate, se arată, pe de o parte, că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Pe de altă parte, se menţionează că nu este încălcat principiul bicameralismului, întrucât, în procesul legislativ de adoptare a Legii nr. 346/2006, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a completat proiectul de lege cu dispoziţii referitoare la organizarea şi rolul Direcţiei Instanţelor Militare, neîndepărtându-se în mod substanţial de la forma adoptată de Camera de reflecţie.Aceleaşi precizări sunt valabile şi în ceea ce priveşte critica adusă Legii nr. 97/2008.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 este inadmisibilă, întrucât aceste norme nu mai sunt în vigoare, avându-se în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu mai pot fi analizate, cu atât mai mult cu cât acestea sunt aplicabile personalului nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată în care salarizarea urma să se efectueze la nivelul salariului în plată pentru funcţiile similare; or, din sentinţa instanţei reiese că autorul excepţiei nu avea calitatea invocată la momentul aplicării legii, respectiv până la data de 31 decembrie 2009.În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, din verificările efectuate privind procesul legislativ, nu reiese că acestea au fost adoptate cu încălcarea normelor constituţionale referitoare la dezbaterea acestora de prima Cameră sesizată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 28 iulie 2006, ale art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008, precum şi ale art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 24 decembrie 2008, denumirea „Ministerul Apărării“ a fost înlocuită cu „Ministerul Apărării Naţionale“ [art. 23 alin. (2) lit. c)].Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

– art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2006: „(1) Structurile centrale ale Ministerului Apărării, subordonate nemijlocit ministrului apărării, sunt: Departamentul pentru politica de apărare şi planificare, Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică, Departamentul pentru armamente, Statul Major General, Secretariatul general, Direcţia generală de informaţii a apărării, Direcţia management resurse umane, Direcţia financiar-contabilă, Direcţia instanţelor militare, Corpul de control şi inspecţie, Direcţia audit intern şi Direcţia medicală.
(2) În subordinea nemijlocită a ministrului apărării funcţionează consilierii ministrului, Cabinetul ministrului, Direcţia instanţelor militare şi alte structuri.“;

– art. 18 din Legea nr. 346/2006: „Direcţia instanţelor militare asigură managementul funcţiilor militare la nivelul instanţelor militare şi acţionează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicţional militar cu cel din statele membre NATO.“;

– art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008: „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100 din 4 octombrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, cu următoarele modificări şi completări:[...] 2. La articolul I, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 2¹, cu următorul cuprins: 2¹. La articolul 32 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:(2) Verificările pentru chemarea în cadrele active ale armatei, cu privire la persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numită judecător sau procuror militar, se fac de structura abilitată din Ministerul Apărării, care asigură managementul funcţiilor militare la nivelul instanţelor şi parchetelor militare.“ [...] 11. La articolul II, înainte de punctul 1 se introduc trei noi puncte cu următorul cuprins:

– La articolul 44 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
(2) Pentru instanţele militare, Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării este ordonator terţiar de credite.

– La articolul 60, alineatul (3) se abrogă.

– La articolul 61, alineatul (2) se abrogă. 12. La articolul II, după punctul 2 se introduc două noi puncte, punctele 2¹ şi 2², cu următorul cuprins: 2¹. La articolul 125, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi ordonatorilor de credite pentru instanţele şi parchetele militare. 2². La articolul 132, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:(6) Proiectele de buget anual ale instanţelor militare se elaborează de Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării, iar cele ale parchetelor militare - de secţia sau serviciul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după consultarea instanţelor, respectiv a parchetelor militare, şi se transmit ordonatorului principal de credite.“ 13. La articolul II, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 4, cu următorul cuprins: 4. La articolul 135, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:(2) Statele de funcţii şi de personal pentru fiecare instanţă militară şi parchet de pe lângă aceasta se aprobă prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului apărării, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.“ 14. La articolul III, înainte de punctul 1 se introduc două noi puncte cu următorul cuprins:

– La articolul 3, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 3 (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.

– La articolul 60, alineatul (2) se abrogă.»“;

– art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009: „Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.“Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. De asemenea, pct. 14 din Legea nr. 97/2008 a fost abrogat prin art. 196 lit. f) din capitolul X al Legii nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 61 referitor la rolul şi structura Parlamentului şi art. 75 privind sesizarea Camerelor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Din analiza dosarului cauzei reiese că autorul excepţiei de neconstituţionalitate contestă faptul că nu beneficiază de măsura compensatorie/tranzitorie echivalentă sporului aferent titlului de specialist de clasă, spor acordat în temeiul Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, potrivit căreia personalul militar şi civil, supus reglementării acestei legi, beneficia de indemnizaţii, prime, sporuri, premii şi alte drepturi băneşti, respectiv şi sporul aferent titlului de specialist de clasă care se acordă şi judecătorilor militari şi numai în anumite condiţii. Din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese, în esenţă, că acesta este nemulţumit de interpretarea dată dispoziţiilor art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv de faptul că pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, neacordându-se şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, de care au beneficiat persoanele încadrate deja pe funcţii similare în luna decembrie a anului 2009. Or, Curtea constată că, în speţă, sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la data la care autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dobândit calitatea de judecător militar, potrivit principiului tempus regit actum, întrucât la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 nu ocupa funcţia publică pentru care această lege prevede o asemenea măsură compensatorie/tranzitorie pentru persoanele care aveau deja în plată la data de 31 decembrie 2009 anumite sporuri. În aceste condiţii, Curtea reţine că autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, în realitate, solicită, pe de o parte, interpretarea normelor legale în materie, în sensul ca de sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu să beneficieze şi persoanele care la acea dată nu erau încadrate în funcţiile pentru care se prevedea posibilitatea acordării sporului de specialist de clasă şi, pe de altă parte, modificarea acestor norme, întrucât o asemenea interpretare ar putea fi dată numai în măsura în care textul de lege ar cuprinde o asemenea prevedere. Or, în temeiul art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării“, astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia, iar potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei de contencios constituţional, interpretarea şi aplicarea normelor legale sunt apanajul exclusiv al instanţelor de judecată, precum şi al instituţiilor chemate să aplice legea, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. De asemenea, Curtea reţine că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate diferitelor categorii de salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, sau Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012. 2. Curtea observă că prevederile din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, criticate în prezenta cauză, reglementează, pe de o parte, structurile centrale ale Ministerului Apărării, precum şi personalul şi structurile care sunt subordonate nemijlocit ministrului apărării, iar, pe de altă parte, prevăd care sunt atribuţiile Direcţiei instanţelor militare, respectiv „asigură managementul funcţiilor militare la nivelul instanţelor militare şi acţionează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicţional militar cu cel din statele membre NATO“. De asemenea, dispoziţiile criticate din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei statuează referitor la organizarea şi funcţionarea, precum şi atribuţiile unor structuri din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi, prin urmare, nu au incidenţă în cauza ce îl priveşte pe autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Ca atare, având în vedere obiectul cauzei deduse judecăţii instanţei a quo, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) şi art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, precum şi cele ale art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, care nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2), art. 18 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, ale art. I pct. 2 şi pct. 11-14 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, precum şi ale art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Victor Chiţu în Dosarul nr. 5.649/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu