DECIZIE Nr.
539 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 661 din 1 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Gabor Kozsokar - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Sora Bârzu în
Dosarul nr. 2.401/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, precizând că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin art. 317
alin. (3) din Legea nr. 95/2006, dar că soluţia legislativă criticată a fost
preluată în conţinutul art. 257 alin. (2) din actul abrogator, pune concluzii
de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în
care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la textul de lege
criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.401/2005, Tribunalul Iaşi -
Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate,excepţie
ridicată de Sora Bârzu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate
împotriva deciziei de impunere a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de
sănătate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 51 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 instituie privilegii şi discriminări, precum şi un
sistem injust de aşezare a sarcinilor fiscale, întrucât stabilesc diferenţiat
contribuţia la fondul de asigurări de sănătate, în raport cu veniturile
realizate, deşi toţi asiguraţii beneficiază de acelaşi pachet de servicii de
bază.
Tribunalul Iaşi -
Secţia de contencios administrativ apreciază că
dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece tratamentul
juridic diferenţiat, constând în obligaţia plăţii unor contribuţii diferenţiate,
este determinat de situaţia obiectiv diferită a anumitor categorii de asiguraţi
în raport cu veniturile pe care le realizează.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
asiguraţii se găsesc într-o situaţie obiectiv diferită datorită cuantumului
diferit al veniturilor pe care aceştia le realizează, fapt ce justifică
instituirea unui tratament juridic diferenţiat. De asemenea, arată că
principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale face trimitere la principiile
proporţionalităţii şi al echităţii, structurante pentru orice societate
democratică, urmărindu-se o distribuire a obligaţiilor ce tinde la o egalitate
de rezultat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie
2002.
Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 317
alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.372 din 28 aprilie 2006, dar soluţia legislativă criticată a fost
preluată de actul abrogator în cuprinsul art. 257 alin. (2) ce are următoarea
redactare:
„(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se
stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor
care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane
care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit;
dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta
nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe
ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului
pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au
calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor,
veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate
intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi
altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu
realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin
de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii."
In aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe
asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege.
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 56 alin. (2) care consacră
principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte constituţionale invocate şi în
prezenta cauză. In acest sens, este Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, în care Curtea a statuat că este
firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în
funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă
şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care
realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse,
precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi
utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.
De asemenea, Curtea a reţinut că principiul
constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea
cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care
realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată
procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa
valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului.
Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente
noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât
şi considerentele deciziei invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Sora Bârzu în Dosarul nr. 2.401/2005
al Tribunalului Iaşi - Secţia de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea