DECIZIE Nr.
533 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 si art. 582 din Codul de
procedura civila, ale art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 682 din 9 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă
- procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Danubiana" - S.A. în Dosarul nr. 6.810/3/2006 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 417D/2006.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor
cauze, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate
ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune
conexarea Dosarului nr. 417D/2006 la Dosarul nr. 416D/2006, care este primul
înregistrat.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând, în
acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 6 martie
2006, pronunţate în dosarele nr. 6.810/3/2006 şi nr. 6.812/3/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul
de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Danubiana" - S.A. şi Societatea
Comercială „Tofan Grup" - S.A.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prin procedura de urgenţă instituită de
art. 581 din Codul de procedură civilă se aduc îngrădiri dreptului persoanei de
a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale, precum şi dreptului persoanei de a beneficia de o judecată
echitabilă, publică şi într-un termen rezonabil de către o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege. Se consideră că modalitatea de
judecare stabilită de alin. 3 al art. 581 din Codul de procedură civilă creează
posibilitatea discriminării între justiţiabili, încălcând totodată dispoziţiile
art. 53 alin. (1) şi ale art. 57 din Constituţie. In ce priveşte alin. 4 al
textului criticat, autorii excepţiei arată că acesta încalcă principiile şi
normele constituţionale, deoarece în urma unei judecăţi sumare şi chiar în lipsa
oricărei poziţii exprimate de partea care cade în pretenţii, se poate proceda
la o executare fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.
Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art.
133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, se susţine că acestea contravin
dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, întrucât
creează posibilitatea suspendării aplicării hotărârilor adunărilor generale ale
acţionarilor datorită duratei proceselor, lipsind astfel de eficienţă dreptul
de vot al majorităţii acestora.
Referitor la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
se arată că acest text de lege, potrivit căruia instanţa de judecată poate
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este
inadmisibilă, contravine art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece Curtea
Constituţională are competenţa exclusivă de a soluţiona excepţiile de
neconstituţionalitate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia este neîntemeiată. Arată că reglementarea de către legiuitor a unei
proceduri speciale reprezintă o aplicare în dreptul procesual civil a
principiului constituţional consacrat în art. 126 alin. (2), conform căruia
competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute
numai de lege. Pe acest temei legiuitorul poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi
corespunzătoare de exercitare a drepturilor procesuale, astfel că prevederile
art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21, 24, 53, 57 şi 124. In sensul celor arătate invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
De asemenea, consideră ca fiind
neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 133
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, invocând jurisprudenţa Curţii în
materie.
Şi, în fine, cu privire la critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
raportată la art. 146 lit. d) din Constituţie, apreciază că reglementarea prin
acest text de lege a cazurilor de inadmisibilitate nu contravine textului
constituţional invocat, întrucât aceste prevederi reprezintă norme de procedură
pe care instanţa de judecată care a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate este obligată să le aplice.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii în
materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 581
şi art. 582 din Codul de procedură civilă, art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din
16 iulie 2004.
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 581: „Instanţa va
putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen. ";
- Art. 582: „Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la
pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat
fără citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la
judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va
stabili de către aceasta.
Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu
citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea
pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.
Impotriva executării
ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.";
- Art. 133 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 31/1990: „(1)0 dată cu intentarea acţiunii în anulare,
reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială,
suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.";
- Art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 24 - dreptul la apărare, art. 44 alin.
(1) şi (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea în mod egal a
proprietăţii private, art. 45 - libertatea economică, art. 53 alin. (1) -
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 -
exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 - înfăptuirea justiţiei şi
art. 146 lit. d) - atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Prevederile art. 581 şi art.
582 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de
constituţionalitate.
Astfel, Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 396 din
5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie
2004, Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 197
din 2 martie 2006, şi Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând excepţia de
neconstituţionalitate, a statuat că prin procedura de urgenţă instituită de
art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădeşte dreptul oricărei
persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
şi a intereselor sale legitime, implicit a dreptului la un proces echitabil.
Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel
vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei,prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri
grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru
înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată,
posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a
contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură
civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a
accesului liber la justiţie.
Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
In ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei că
textele de lege criticate ar încălca dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 45 referitor la libertatea economică şi în art. 124 alin. (1) privind
înfăptuirea justiţiei, Curtea constată că este lipsită de temei, textele
constituţionale de referinţă având cu totul alt obiect, motiv pentru care
invocarea lor nu are relevanţă în cauză.
II. Prevederile art. 133
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale au mai
făcut, de asemenea, obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare
la dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, şi Decizia nr. 488 din 29 septembrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea
a reţinut că aceste dispoziţii sunt norme de procedură a căror stabilire este,
potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa
autorităţii legiuitoare.
Totodată, Curtea a constatat că art. 133 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 31/1990 permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de
circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al
cererii de suspendare a hotărârii adunării generale contestate şi să
stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau
exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii
constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a
hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va
putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii
executării hotărârii respective.
Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au
intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei
Curţii.
III. Referitor la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că aceste
prevederi sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu
excepţia de neconstituţionalitate era obligată să le aplice, în vederea
selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica
autoritate de jurisdicţie constituţională.
In acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat
prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcţionarea
Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Danubiana" - S.A. si Societatea Comercială „Tofan Grup" - S.A. în
dosarele nr. 6.810/3/2006 şi nr. 6.812/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti
-Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu