DECIZIE Nr. 533 din 13 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin.
2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 31 octombrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marilena Minca - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Radu Risca in Dosarul nr. 14/2005 al
Curtii Militare de Apel Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu
incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 14/2005,
Curtea Militara de Apel Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2
si art. 172 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de inculpatul Radu
Risca intr-o cauza penala, cu ocazia solutionarii recursului formulat impotriva
Deciziei penale nr. 94 din 17 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
359/2003 al Tribunalului Militar Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile
art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 16
si art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece inculpatul a pierdut calitatea
de militar in cursul judecatii si cu toate acestea continua sa fie judecat de
instantele militare si nu de cele civile, "ca toti functionarii
publici", incalcandu-se in acest fel egalitatea in drepturi a cetatenilor.
De asemenea, se sustine ca art. 171 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
contravine dispozitiilor art. 24 din Legea fundamentala si ale art. 6
paragraful 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, deoarece, prin limitarea obligativitatii asistentei
juridice, aparatorul ales intr-o cauza in care asistenta este facultativa nu
are dreptul sa-si exercite atributiile acordate de art. 172 din Codul de
procedura penala, limitare ce ii afecteaza dreptul la aparare.
Curtea Militara de Apel Bucuresti, in exprimarea opiniei sale, prezinta
jurisprudenta Curtii Constitutionale relevanta in cauza de fata si apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate trebuie respinsa ca nefondata pentru toate
cele trei texte de lege criticate.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura
penala nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, deoarece se
aplica in mod egal tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica. De
asemenea, mai arata ca dispozitiile art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul
de procedura penala sunt aplicabile atat in cazurile in care asistenta juridica
este obligatorie, cat si atunci cand aceasta este facultativa, nefiind astfel
incalcate prevederile art. 24 din Constitutie si nici cele ale art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile legale criticate referitoare la
competenta de judecata in cazul schimbarii calitatii inculpatului nu contravin
sub nici un aspect principiului egalitatii, atata timp cat asigura egalitatea
cetatenilor in utilizarea lor. In plus, prevederile art. 40 alin. 2 din Codul
de procedura penala se constituie in norme de procedura care, in temeiul
dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, pot fi stabilite exclusiv
de legiuitor. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art.
171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala, se invoca
jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie. Fata de cele de mai
sus, Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala,
care au urmatorul continut:
- Art. 40 alin. 2: "Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii
nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de
persoanele prevazute in art. 29 pct. 1.";
- Art. 171 alin. 1 si 2: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie
asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar
organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept.
Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este
minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau
mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un
centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este arestat
chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza
ca invinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in
alte cazuri prevazute de lege.";
- Art. 172: "In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau
inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire
penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu
impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca
aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.
Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va
asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului.
In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la
efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar
actul este semnat si de aparator.
Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul,
asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor.
Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea
duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea
materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie.
Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile
sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2, 4 si 5,
procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.
In cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa
exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este
arestat, sa ia contact cu acesta.
Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta
juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei
obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza
conducerea baroului de avocati, spre a lua masuri."
In opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de
procedura penala contravin principiului egalitatii cetatenilor in fata legii,
consfintit de art. 16 si art. 124 alin. (2) din Constitutie, solicitand
judecarea cauzei sale de instantele civile, iar prevederile art. 171 alin. 1 si
2 si art. 172 din Codul de procedura penala incalca dreptul constitutional la
aparare, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat pe parcursul urmaririi penale aparatorul
ales nu a fost lasat sa participe la toate actele efectuate in aceasta faza a
procesului penal.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta este
neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala,
Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 21 martie
2003, ca acestea contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din Constitutie, in
masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii
vor fi judecati de alte instante decat instanta suprema, in cazurile in care
sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de
parlamentar. Ca urmare a acestei decizii, alin. 2 al art. 40 a fost modificat
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, dar numai pentru
a cuprinde aceasta situatie aparte, reglementata de Constitutie si interpretata
in acest fel de Curtea Constitutionala. Regula insa, mentinuta in Codul de
procedura penala, ca, de altfel, si exceptia introdusa ulterior, nu incalca
prevederile constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi a persoanelor
aflate in aceeasi situatie juridica, deoarece se aplica in mod egal tuturor
persoanelor aflate in ipoteza normei.
In ceea ce priveste sustinerea ca dispozitiile art. 171 alin. 1 si 2 si
art. 172 din Codul de procedura penala ar contraveni prevederilor constitutionale
potrivit carora "dreptul la aparare este garantat" [art. 24 alin.
(1)] si celor in conformitate cu care, "in tot cursul procesului, partile
au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu" [art.
24 alin. (2)], se constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Astfel, raportand
prevederile criticate la aceste dispozitii constitutionale, Curtea constata ca
intre cele doua reglementari nu exista nici o contradictie, deoarece art. 171
alin. 1 si art. 172 din Codul de procedura penala reglementeaza in detaliu
insusi principiul constitutional al dreptului la aparare. De aceea, critica
autorului exceptiei, in sensul ca a fost lipsit de dreptul la aparare, nu poate
fi motivata prin neconstitutionalitatea legii, ci, eventual, prin nerespectarea
ei, situatie care insa intra in competenta instantelor de judecata, iar nu a
Curtii Constitutionale.
Totodata, dreptul la aparare, consacrat de art. 24 din Constitutie si de
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
se refera la asistenta juridica facultativa, iar exceptiile de la aceasta
regula pot fi stabilite in mod exclusiv de legiuitor. In cazurile in care legea
impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului, apararea
are valoarea unei institutii de cert interes social, care functioneaza atat in
favoarea invinuitului sau a inculpatului, cat si in vederea asigurarii unei
bune desfasurari a procesului penal, in considerarea unor situatii speciale ce
rezulta din insasi enumerarea cuprinsa in text. In sensul celor aratate, Curtea
s-a pronuntat prin deciziile nr. 232/1999, nr. 33/2000 si nr. 124/2001.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2,
art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Radu Risca in Dosarul nr. 14/2005 al Curtii Militare de Apel
Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu