DECIZIE   Nr. 533 din 13 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 963 din 31 octombrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marilena Minca        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Radu Risca in Dosarul nr. 14/2005 al Curtii Militare de Apel Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 14/2005, Curtea Militara de Apel Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de inculpatul Radu Risca intr-o cauza penala, cu ocazia solutionarii recursului formulat impotriva Deciziei penale nr. 94 din 17 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 359/2003 al Tribunalului Militar Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 16 si art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece inculpatul a pierdut calitatea de militar in cursul judecatii si cu toate acestea continua sa fie judecat de instantele militare si nu de cele civile, "ca toti functionarii publici", incalcandu-se in acest fel egalitatea in drepturi a cetatenilor. De asemenea, se sustine ca art. 171 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala contravine dispozitiilor art. 24 din Legea fundamentala si ale art. 6 paragraful 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, prin limitarea obligativitatii asistentei juridice, aparatorul ales intr-o cauza in care asistenta este facultativa nu are dreptul sa-si exercite atributiile acordate de art. 172 din Codul de procedura penala, limitare ce ii afecteaza dreptul la aparare.
    Curtea Militara de Apel Bucuresti, in exprimarea opiniei sale, prezinta jurisprudenta Curtii Constitutionale relevanta in cauza de fata si apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate trebuie respinsa ca nefondata pentru toate cele trei texte de lege criticate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, deoarece se aplica in mod egal tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica. De asemenea, mai arata ca dispozitiile art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala sunt aplicabile atat in cazurile in care asistenta juridica este obligatorie, cat si atunci cand aceasta este facultativa, nefiind astfel incalcate prevederile art. 24 din Constitutie si nici cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Avocatul Poporului arata ca dispozitiile legale criticate referitoare la competenta de judecata in cazul schimbarii calitatii inculpatului nu contravin sub nici un aspect principiului egalitatii, atata timp cat asigura egalitatea cetatenilor in utilizarea lor. In plus, prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala se constituie in norme de procedura care, in temeiul dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, pot fi stabilite exclusiv de legiuitor. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala, se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie. Fata de cele de mai sus, Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    - Art. 40 alin. 2: "Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct. 1.";
    - Art. 171 alin. 1 si 2: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept.
    Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este arestat chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege.";
    - Art. 172: "In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.
    Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului.
    In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de aparator.
    Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor.
    Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie.
    Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2, 4 si 5, procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.
    In cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.
    Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua masuri."
    In opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, consfintit de art. 16 si art. 124 alin. (2) din Constitutie, solicitand judecarea cauzei sale de instantele civile, iar prevederile art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala incalca dreptul constitutional la aparare, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat pe parcursul urmaririi penale aparatorul ales nu a fost lasat sa participe la toate actele efectuate in aceasta faza a procesului penal.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
    Cu privire la dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 21 martie 2003, ca acestea contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din Constitutie, in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat instanta suprema, in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar. Ca urmare a acestei decizii, alin. 2 al art. 40 a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, dar numai pentru a cuprinde aceasta situatie aparte, reglementata de Constitutie si interpretata in acest fel de Curtea Constitutionala. Regula insa, mentinuta in Codul de procedura penala, ca, de altfel, si exceptia introdusa ulterior, nu incalca prevederile constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi a persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, deoarece se aplica in mod egal tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei.
    In ceea ce priveste sustinerea ca dispozitiile art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala ar contraveni prevederilor constitutionale potrivit carora "dreptul la aparare este garantat" [art. 24 alin. (1)] si celor in conformitate cu care, "in tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu" [art. 24 alin. (2)], se constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Astfel, raportand prevederile criticate la aceste dispozitii constitutionale, Curtea constata ca intre cele doua reglementari nu exista nici o contradictie, deoarece art. 171 alin. 1 si art. 172 din Codul de procedura penala reglementeaza in detaliu insusi principiul constitutional al dreptului la aparare. De aceea, critica autorului exceptiei, in sensul ca a fost lipsit de dreptul la aparare, nu poate fi motivata prin neconstitutionalitatea legii, ci, eventual, prin nerespectarea ei, situatie care insa intra in competenta instantelor de judecata, iar nu a Curtii Constitutionale.
    Totodata, dreptul la aparare, consacrat de art. 24 din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se refera la asistenta juridica facultativa, iar exceptiile de la aceasta regula pot fi stabilite in mod exclusiv de legiuitor. In cazurile in care legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului, apararea are valoarea unei institutii de cert interes social, care functioneaza atat in favoarea invinuitului sau a inculpatului, cat si in vederea asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal, in considerarea unor situatii speciale ce rezulta din insasi enumerarea cuprinsa in text. In sensul celor aratate, Curtea s-a pronuntat prin deciziile nr. 232/1999, nr. 33/2000 si nr. 124/2001.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2, art. 171 alin. 1 si 2 si art. 172 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Radu Risca in Dosarul nr. 14/2005 al Curtii Militare de Apel Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 octombrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu