DECIZIE Nr.
533 din 13 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 528 din 14 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi ale art. 22 din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Florin
Crăciun în Dosarul nr. 1.461/32/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.791 D/2007 care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederile
art. 22 din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Gheorghiţa Liliana Marin.
La apelul nominal se prezintă, personal, autoarea
excepţiei.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Partea prezentă nu se opune conexării celor două
dosare.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere obiectul
excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.791 D/2007 la Dosarul nr. 1.478D/2007, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Gheorghiţa Liliana Marin solicită admiterea excepţiei
pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele :
Prin Incheierea din 2 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.461/32/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi art. 22
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Ioan Florin Crăciun.
Prin Incheierea din 9 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 8.014/120/2006, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi
pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghiţa Liliana Marin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la dreptul de
proprietate privată, deoarece instituie un termen scurt pentru depunerea
notificărilor în vederea restituirii imobilelor ce cad sub incidenţa actului
normativ criticat, termen ce nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005. Se
susţine că limitarea în timp a aplicării prevederilor Legii nr. 10/2001, prin
stabilirea unui termen scurt în care să se depună notificările, apare ca fiind
nejustificată, întrucât, pe de o parte, „arhivele sunt dezorganizate şi lipsite
de mijloace de căutare avansată şi au personal insuficient", iar, pe de
altă parte, „actele de proprietate au fost preluate sau distruse de agenţii
statului comunist". In esenţă, consideră că „ceea ce a uitat legiuitorul
este repunerea în termenul de depunere a notificărilor".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Curtea de Apel
Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, prin care a fost
respinsă excepţia de neconstituţionalitate privind art. 22 din Legea nr.
10/2001.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale. Totodată, apreciază că dispoziţiile art.
20, ale art. 44 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 din Constituţie nu au incidenţă
în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând încheierea pronunţată în Dosarul nr.
1.461/32/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală, Curtea reţine că, deşi a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi al art. 22 din Legea
nr. 10/2001, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie art. 22 din
această lege.
Aşadar, Curtea va exercita controlul de
constituţionalitate asupra prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie
2005, prevederi ce au următorul cuprins:
„(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de
6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică
deţinătoare, solicitând restituirea în natură a
imobilului. In cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte
o notificare pentru fiecare imobil.
(2) Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa
persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite,
elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea
estimată a acestuia.
(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul
judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se
află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana
juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra
notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la
data înregistrării.
(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină
în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării
termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi
decât cea care deţine imobilul.
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut
pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în
justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 privind dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (2) referitoare la
principiul legalităţii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1), (3)
şi (6) relative la garantarea proprietăţii private, ale art. 46 privind dreptul
la moştenire şi ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea
Europeană. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, relativ la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art.
22 din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate
prin raportare la unele dintre dispoziţiile constituţionale invocate şi în
cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 388 din 9 mai 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006, şi prin Decizia nr. 250 din 20 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 268 din 20 aprilie 2007, Curtea a
statuat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării
imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de
incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în
mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane
juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. In acest scop a fost
instituită, prin art. 22 şi următoarele din lege, o procedură administrativă ce
are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcţii - de
către persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau prin dispoziţie motivată
a organelor sale de conducere.
Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituirea imobilelor de respectarea unor termene, cum este
şi termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
înăuntrul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică
deţinătoare a imobilului. Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere
dreptului de proprietate privată.
Totodată, Curtea, în jurisprudenţa sa, de exemplu,
Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 776
din 5 noiembrie 2003, a statuat că „recunoaşterea sine
die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa
procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost
de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul
proprietăţii imobiliare [...]".
Aceste considerente îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în
materie.
Şi, în fine, Curtea constată că dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11
privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 privind tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (3) şi (6) relative
la garantarea proprietăţii private, ale art. 46 privind dreptul la moştenire,
ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană, invocate
ca fiind încălcate, nu au incidenţă în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Ioan Florin Crăciun în Dosarul nr. 1.461/32/2006 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală şi de Gheorghiţa Liliana Marin în Dosarul nr. 8.014/120/2006 al
Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu