DECIZIE Nr.
529 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 664 din 2 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Laura Monica Dunca în Dosarul nr. 195/112/2006 (număr în format
vechi 196/P/2006) al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 195/112/2006 (număr în format vechi 196/P/2006),
Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de
Laura Monica Dunca în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege
criticat este neconstituţional sub aspectul condiţionării accesului la cauzele
de nepedepsire sau de reducere a pedepselor de plata integrală, până la primul
termen de judecată, a prejudiciului cauzat. Astfel, sancţionarea diferenţiată a
unor inculpaţi doar motivat de momentul achitării prejudiciului este, în opinia
autoarei excepţiei, de natură să încalce dispoziţiile art. 16 din Legea
fundamentală. Totodată, se susţine că prin condiţionarea aplicării cauzei de
nepedepsire sau de reducere a pedepsei de plata unui pretins prejudiciu,
contestat în marea majoritate a cazurilor de inculpaţi, se încalcă prezumţia de
nevinovăţie. Inculpatul este obligat astfel la recunoaşterea culpei penale,
care constituie temei al răspunderii civile, precum şi la acceptarea
necondiţionată a pretenţiilor părţii civile, care pot fi neîntemeiate fie sub
aspectul fundamentului juridic, fie sub acela al cuantumului lor. Se apreciază
că din textul de lege criticat ar trebui eliminată sintagma „până la primul
termen de judecată."
Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât „achitarea prejudiciului pretins de partea civilă înlătură dreptul
inculpatului de a formula apărări pe latura civilă a cauzei din moment ce
acceptă necondiţionat pretenţiile civile care uneori pot fi neîntemeiate sub
aspectul cuantumului." Se mai arată că „sancţionarea diferenţiată a
inculpaţilor în raport de momentul achitării prejudiciului aduce atingere
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie", privind egalitatea în
faţa legii. Se apreciază că textul de lege criticat este în contradicţie, de
asemenea, cu dreptul la un proces echitabil, deoarece creează o discriminare pe
criteriul averii în condiţiile în care accesul la o sancţiune administrativă
sau la pedeapsa alternativă a amenzii depinde de achitarea prejudiciului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul legal
criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Totodată, arată că, în realitate, se solicită adoptarea unei noi soluţii
legislative, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, potrivit căruia „In cazul săvârşirii
unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată,
învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele
pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune
administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."
Autoarea excepţiei susţine că acest text de lege
încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi şi în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de
nevinovăţie. Instanţa de judecată, în opinia căreia excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată, apreciază că prevederile legale
criticate încalcă şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală,
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea
constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în raport cu aceleaşi texte constituţionale
şi cu motivări similare, în acest sens fiind Decizia nr. 697 din 20 decembrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, şi Decizia nr.
103 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006 [prin care
s-a constatat constituţionalitatea tezei finale a art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 241/2005], respectiv Decizia nr. 285 din 28 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 14 aprilie 2006, şi Decizia nr. 318 din 18 aprilie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006 [prin care s-a
constatat constituţionalitatea tezei întâi a art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005].
In jurisprudenţa menţionată, Curtea a statuat că
reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului
cauzat prin infracţiunea săvârşită s-a realizat de către legiuitor în baza
dispoziţiilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală,
potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează:[...] infracţiunile,
pedepsele şi regimul executării acestora", prevederi constituţionale ce oferă legiuitorului libertatea să
aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească
natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice
pentru această faptă. Stabilirea regimului sancţionator prevăzut de textul de
lege criticat, determinat de specificul infracţiunilor de evaziune fiscală,
respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate
bugetului general consolidat, nu este de natură să aducă atingere principiului
egalităţii în drepturi, care nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor
infracţiunilor, ci impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi
regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie
diferenţiat. Câtă vreme cauzele de nepedepsire, respectiv de reducere a
pedepselor prevăzute de dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei se aplică
în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005, nu se poate primi critica privind încălcarea
principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
Totodată, s-a reţinut că textul de lege criticat nu
încalcă art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, care consacră prezumţia de
nevinovăţie, deoarece cazul de reducere a limitelor pedepsei instituit de legiuitor se aplică în funcţie de
circumstanţele fiecărei cauze şi are drept scop recuperarea cât mai rapidă a
prejudiciului adus bugetului de stat, neinstituindu-se astfel nicio prezumţie
de vinovăţie a inculpatului trimis în judecată pentru săvârşirea unei
infracţiuni de evaziune fiscală.
Faptul că de reducerea limitelor pedepsei, respectiv de
cauza de impunitate reglementate de lege beneficiază numai învinuitul ori
inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nu are semnificaţia
îngrădirii liberului acces la justiţie. Cel în cauză are posibilitatea de a se
adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile,
libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de
toate garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte
latura civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un
proces echitabil. In faţa instanţei de judecată, partea interesată are deplina libertate să demonstreze
existenţa sau inexistenţa, respectiv întinderea prejudiciului, după caz,
instanţa urmând ca, în temeiul competenţei sale constituţionale, astfel cum
este consfinţită aceasta de prevederile art. 126 din Legea fundamentală, să
decidă în cauză, pe baza probelor administrate, şi asupra laturii civile.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte solicitarea autoarei excepţiei în
sensul eliminării, din textul de lege criticat, a sintagmei „până la primul
termen de judecată", aceasta nu intră în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată", şi, prin urmare, nu poate modifica textele de lege
criticate ca neconstituţionale.
Pentru considerentele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Laura Monica Dunca în
Dosarul nr. 195/112/2006 (număr în format vechi 196/P/2006) al Tribunalului
Bistriţa-Năsăud - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta