Decizia Nr.528 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86³ alin. 1 lit. a) şi art. 86⁴ alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Vlad Filip în Dosarul nr. 962/245/2010 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 962/245/2010, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86³ alin. 1 lit. a) şi art. 86⁴ alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Vlad Filip în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă, care nu poate fi îngrădit, deoarece nu ţin seama şi de situaţia condamnatului ce a beneficiat de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi care nu se poate prezenta la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui. În măsura în care locul de muncă al acestuia este în altă ţară ori pe alt continent, este evident că, din motive obiective, nu poate îndeplini exigenţele art. 86³ alin. 1 lit. a) din Codul penal.Judecătoria Iaşi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că pedeapsa se execută sub supraveghere nu înseamnă că persoana condamnată nu trebuie să se supună rigorilor legislaţiei penale, aceasta fiind obligată să îşi execute pedeapsa în una dintre modalităţile prevăzute de lege şi stabilite de instanţa de judecată, incluzând aici şi respectarea obligaţiilor pentru fiecare mod de executare. Acest fapt nu echivalează sub niciun aspect cu încălcarea libertăţii individuale sau a dreptului la muncă, chiar în condiţiile unei situaţii economice dificile.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, poate institui reguli deosebite şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procesuale, fără a îngrădi dreptul la muncă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86³ alin. 1 lit. a) - Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului şi art. 86⁴ alin. 2 - Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 86³ alin. 1 lit. a): „Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a)să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;“;– Art. 86⁴ alin. 2: „Dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă, care nu poate fi îngrădit. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 86³ alin. 1 lit. a) din Codul penal au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 338 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 august 2005, Curtea Constituţională a constatat că legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanţa de judecată de a dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia, iar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii prevăzute de lege, să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Acest mijloc de individualizare a pedepsei închisorii constă în suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă, denumită termen de încercare, pe durata căreia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere şi cerinţei de a respecta obligaţiile stabilite de instanţa de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei. Prin dispoziţiile art. 86³ alin. 1 lit. a) din Codul penal s-au reglementat măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata termenului de încercare, şi anume aceea de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă. Stabilirea în acest mod a obligaţiilor condamnatului nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece acestea nu îngrădesc dreptul la muncă al condamnatului şi, cu atât mai puţin, dreptul de a-şi alege profesia, meseria sau ocupaţia, care, sub sancţiunea rigorilor dispoziţiilor art. 86⁴ alin. 2 din Codul penal, trebuie să se facă în aşa fel încât acesta să respecte măsurile de supraveghere dispuse de instanţă. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv faţă de prevederile art. 86⁴ alin. 2 din Codul penal. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86³ alin. 1 lit. a) şi art. 86⁴ alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Vlad Filip în Dosarul nr. 962/245/2010 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru