DECIZIE Nr.
527 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 499 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 15 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 499 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Utraco Holland B.V. în Dosarul nr. 89/1.748/2006 al
Judecătoriei Cornetu.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 89/1.748/2006, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 499
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Utraco Holland B.V.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este
discriminatoriu, deoarece oferă debitorului, pe langă calea contestaţiei la executare, cadrul general reglementat de
Codul de procedură civilă, o posibilitate în plus de a contesta procedura
executării silite. O astfel de împrejurare este de natură a restrange în mod nepermis accesul liber la
justiţie al creditorului, care nu se poate prevala de căile de atac împotriva
hotărarii instanţei de
suspendare a urmăririi silite imobiliare.
Judecătoria Cornetu consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textul de lege nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi sau
liberului acces la justiţie, întrucat art. 499 din Codul de procedură civilă oferă posibilitatea
cetăţenilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru realizarea
drepturilor lor şi asigură suficiente garanţii procedurale în vederea
materializării drepturilor părţilor implicate în litigii. Astfel, dispoziţiile
alin. 3 al articolului criticat garantează accesul liber al creditorului la
justiţie, instituind posibilitatea acestuia de a solicita instanţei, pentru
motive temeinice, reluarea urmăririi silite înainte de expirarea termenului de
6 luni.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 499 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „După primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei
de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i încuviinţeze ca plata
integrală a datoriei, inclusiv dobanzile şi cheltuielile de executare, să se facă din veniturile
imobilului urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.
Instanţa sesizată potrivit alin. 1 va cita părţile
în camera de consiliu şi se va pronunţa de îndată prin încheiere irevocabilă.
In caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea
urmăririi silite imobiliare.
Pentru motive temeinice creditorul poate solicita
instanţei reluarea urmăririi înainte de expirarea termenului de 6 luni,
dispoziţiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în
art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitoare
la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care prevede
accesul liber la justiţie şi în art. 53 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
De asemenea, sunt invocate şi prevederile
internaţionale cuprinse în art. 6 par.1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 499 alin. 1 din Codul
de procedură civilă reglementează o înlesnire pe care instanţa de executare o
poate acorda debitorului, la solicitarea acestuia, încuviinţandu-i ca plata integrală a datoriei sale
către creditor, inclusiv dobanzile
şi cheltuielile de executare, să se realizeze din veniturile imobilului urmărit
sau din alte venituri ale debitorului pe timp de 6 luni. Suspendarea urmării
silite a imobilului se poate acorda pentru un termen limitat de 6 luni şi doar
dacă debitorul învederează împrejurări din care să rezulte că veniturile pe
care acesta le-ar putea
obţine în această perioadă sunt suficient de mari pentru a determina stingerea
creanţei. Astfel, înlesnirea se acordă pe baza unor situaţii de fapt lăsate la
aprecierea suverană a instanţei, iar dacă împrejurările invocate nu pot fi
dovedite, suspendarea executării nu se justifică, întrucat ar fi de natură să-l prejudicieze pe creditor.
Pe de altă parte, potrivit art. 499 alin. 3 din Codul
de procedură civilă, creditorul poate solicita instanţei reluarea urmăririi
silite a imobilului, după ce aceasta fusese suspendată în temeiul alin. 1,
înainte de expirarea termenului de 6 luni, dacă există motive temeinice care să
evidenţieze lipsa posibilităţilor debitorului de a satisface creanţa înăuntrul
termenului acordat.
Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat
nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, întrucat
reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţiile
prevăzute de ipoteza normei, şi anume debitorilor somaţi să efectueze plata
creanţei, sub condiţia valorificării imobilului urmărit silit prin modalităţile
admise de lege, precum şi creditorilor deţinători ai titlului executoriu a
cărui executare a fost suspendată.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
principiului constituţional al accesului liber la justiţie, Curtea reţine că o
atare critică nu este întemeiată, întrucat textul de
lege criticat prevede expres posibilitatea atat a debitorului, cat şi a creditorului de a solicita instanţei, în funcţie de interesele proprii, acordarea
înlesnirii la plata creanţei, respectiv înlăturarea acesteia, în cadrul unei
proceduri desfăşurate în camera de consiliu, cu citarea părţilor, finalizate
prin pronunţarea unei încheieri irevocabile. Referitor la susţinerea autorului
excepţiei, potrivit căreia împotriva unei astfel de încheieri nu pot fi
exercitate căi de atac, ceea ce este de natură a-i îngrădi dreptul la un proces
echitabil, Curtea reţine că scopul acestei reglementări a fost, pe de o parte,
acela de a facilita executarea cu bună-credinţă şi în condiţii mai uşor de
îndeplinit a creanţelor de către debitori -art. 499 alin. 1 din Codul de
procedură civilă - şi, pe de altă parte, prevenirea unor eventuale abuzuri din
partea acelor debitori rău-platnici, în sensul tergiversării executării
obligaţiilor ce le incumbă - art. 499 alin. 3. In ambele cazuri, finalitatea
declarată a dispoziţiilor criticate ar fi fost anihilată prin instituirea unor
căi de atac, care ar fi presupus o procedură mai anevoioasă.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile
art. 499 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate, inclusiv cele ale art. 53, deoarece acestea sunt
aplicabile numai în ipoteza în care există o restrangere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor, restrangere care,
astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 499 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Utraco Holland B.V. în Dosarul nr. 89/1.748/2006 al Judecătoriei Cornetu.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu