Decizia Nr.522 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Dănuţ Oros în Dosarul nr. 162/309/2009 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 162/309/2009, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Dănuţ Oros în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în apel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 22 alin. (2) referitoare la interdicţia de a supune vreo persoană la vreo pedeapsă sau la vreun tratament inuman sau degradant, deoarece prin aplicarea în mod direct şi fără excepţie a cumulului aritmetic se ajunge la consecinţe grave pentru subiect, care pot fi apreciate ca inumane. Astfel, în opinia autorului, aplicarea acestui cumul ar trebui să fie doar o posibilitate şi nu o obligaţie ca singură opţiune. Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 alin. 1 - Revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni - din Codul penal, care au următorul conţinut: „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 22 alin. (2) referitoare la interdicţia de a supune vreo persoană la vreo pedeapsă sau tratament inuman sau degradant.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei susţine contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Cu privire la această critică, Curtea constată că numai potrivit susţinerilor orale ale apărătorului autorului s-a invocat acest temei constituţional şi că trimiterea la acesta a fost făcută fără o motivare concretă. Or, simpla enunţare a unui text din Legea fundamentală ca argument în susţinerea excepţiei nu echivalează cu o veritabilă motivare, întrucât nu s-a arătat în mod concret în ce constă contrarietatea reclamată. Prin urmare, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“, Curtea urmează ca, din această perspectivă, să respingă excepţia ca inadmisibilă.Cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 83 alin. 1 din Codul penal aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), Curtea constată că şi aceasta este inadmisibilă, întrucât, pe lângă faptul că interdicţia referitoare la aplicarea unor pedepse ori tratamente inumane sau degradante nu are nicio legătură cu textul criticat, autorul solicită în esenţă modificarea acestuia în sensul eliminării obligaţiei opozabile instanţei de judecată de a dispune ope legis contopirea celor două pedepse. În opinia sa, aceasta ar trebui să fie doar o posibilitate şi nu o dispoziţie de neînlăturat, indiferent de gravitatea faptei ori de pericolul social pe care-l reprezintă infractorul. Or, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, care, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), este suveran în luarea şi aprecierea măsurilor de politică penală referitoare la reglementarea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Dănuţ Oros în Dosarul nr. 162/309/2009 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru