DECIZIE Nr.
518 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciara, precum si a dispozitiilor art. 36 alin. (2) din
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 15 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 9 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin.
(2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
excepţie ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curţii de
Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine
admiterea acesteia, arătand că
sintagma „instanţă de judecată" asociată Consiliului Superior al
Magistraturii, precum şi caracterul irevocabil al hotărarilor pronunţate de acesta încalcă în mod nepermis accesul liber la
justiţie al magistratului nemulţumit de soluţia adoptată cu privire la cariera
sa. Procedura desfăşurată în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, în
calitate de organ cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale, ar trebui să fie
una prealabilă şi facultativă, care să nu impieteze asupra dreptului
magistratului de a contesta la instanţa de drept comun hotărarea pronunţată de o astfel de autoritate.
Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătand că prevederile criticate îşi au
fundamentul în dispoziţiile constituţionale ale art. 133 alin. (7).
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 14 decembrie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 2.961/44/2006, Curtea de
Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Rodica Arhip.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile criticate prevăd că acelaşi organ,
Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători, care s-a
pronunţat cu privire la contestaţia formulată împotriva calificativului anual
acordat prin raportul de evaluare a activităţii profesionale a judecătorului,
face parte din Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, organ competent să
soluţioneze contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărarilor pronunţate de secţiile Consiliului.
Or, în această situaţie, contestatorul suferă o îngrădire a dreptului de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale, fiind privat de garanţia
unui proces echitabil oferită de un tribunal imparţial şi independent. Mai mult,
întrucat textele de lege criticate exclud competenţa instanţelor judecătoreşti de a soluţiona contestaţiile
formulate împotriva hotărarilor
pronunţate de secţiile Consiliului, autorul excepţiei apreciază că este
încălcat, pe această cale, şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Astfel, se creează o diferenţă de tratament nejustificată între magistraţii
care contestă calificativele anuale şi cei care contestă hotărarile privind sancţiunile aplicate în
materie disciplinară, care se pot adresa instanţei judecătoreşti de drept
comun, deşi în ambele cazuri este în discuţie aceeaşi problemă, cariera
profesională a magistratului.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile
art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, ale art. 9 din Legea nr. 304/2004,
precum şi ale art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituţionale,
contravenind prevederilor art. 16, 21 şi 125 din Legea fundamentală, întrucat împiedică contestarea în faţa
instanţelor de drept comun a unor hotărari ale
Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la
cariera judecătorilor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei, legea stabilind expres că sunt definitive şi irevocabile
numai hotărarile Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă de judecată, celelalte hotărari putand fi atacate la instanţa de
judecată. Această interpretare a fost reţinută şi în Decizia Curţii
Constituţionale nr. 433/2004.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie
2005, potrivit cărora „Hotărarile secţiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii. Hotărarile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă de
judecată, sunt definitive şi irevocabile", art.
9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevede că „Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată
pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori
împotriva hotărarilor
pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor
date în materie disciplinară", precum şi
dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 827 din 13 septembrie 2005, conform cărora „Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii soluţionează contestaţiile formulate de
judecători şi procurori împotriva hotărarilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii,
cu excepţia celor date în materie disciplinară."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, precum şi ale art. 125 referitoare la statutul judecătorilor.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum a statuat prin Decizia nr.
433/2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, prin calificarea
hotărarilor Consiliului
Superior al Magistraturii ca fiind definitive şi irevocabile, art. 133 alin.
(7) din Constituţie „are în vedere hotărarile cu caracter jurisdicţional care, numai acestea, pot avea, prin
natura lor, însuşirea de a fi «definitive şi irevocabile», iar nu şi alte hotărari, cu caracter administrativ, emise de
Consiliul Superior al Magistraturii". Asemenea hotărari sunt cele pronunţate de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu prevederile art. 36
alin. (2) din Legea nr. 317/2004, „ca instanţă de judecată, avand în competenţă soluţionarea
contestaţiilor formulate de magistraţi împotriva hotărarilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al
Magistraturii".
Alte hotărari, cum sunt cele prevăzute de art. 36 alin. (1) din Legea nr.
317/2004, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsuri
privind cariera magistraţilor, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 133
alin. (7) din Constituţia Romaniei, întrucat, nefiind hotărari cu caracter jurisdicţional, nu pot fi „definitive şi irevocabile". Aceste
hotărari sunt prin natura lor
acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecătoresc.
In ceea ce priveşte accesul liber la justiţie şi,
implicit, dreptul la un proces echitabil, Curtea admite, în acord cu
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că dreptul la un tribunal
nu este absolut şi este compatibil cu limitări implicite, statele contractante
dispunand, în această materie,
de o anumită marjă de apreciere (cauza „Le Compte, Van Leuven şi DeMeyere contra Belgiei", 1981 sau cauza „Garda Manibardo contra Spaniei", 2000). Insă garantarea unui proces echitabil, aşa cum prevede art.
6 paragraful 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, implică în mod necesar ca: tribunalul să fie
stabilit de lege, independent şi imparţial. Cat priveşte prima cerinţă, şi anume ca organul de jurisdicţie să fie
organizat în conformitate cu voinţa legiuitorului, Curtea constată că Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată în
temeiul legii, dispoziţiile legale criticate respectand exigenţa menţionată nu numai sub aspectul existenţei înseşi a
tribunalului, ci şi sub aspectul compoziţiei formaţiunii învestite cu judecarea
litigiului. A doua şi a treia condiţie impuse tribunalului în vederea
garantării procesului echitabil sunt cele referitoare la independenţa şi
imparţialitatea organului de jurisdicţie. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din
Constituţie, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei
justiţiei", în realizarea acestei competenţe
consacrate prin Legea fundamentală, el îndeplinind atribuţiile stabilite prin
lege. Factorii ce asigură independenţa şi imparţialitatea acestui organ de
jurisdicţie îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului
şi inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum şi existenţa unei
protecţii adecvate împotriva presiunilor exterioare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de
Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu