DECIZIE Nr.
515 din 20 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 764 din 7 septembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al
Tribunalului laşi.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, avocatul Romul Vonica, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea
avocatului părţilor lipsă, Marius Sebastian Stiblea, prin care acesta solicită
Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află
în imposibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei la termenul de astăzi.
Avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
precum şi reprezentantul Ministerului Public se opun amânării cauzei, în
condiţiile în care dosarul se află la al treilea termen de judecată, iar
autorul cererii nu-şi justifică solicitarea.
Curtea, analizând cererea depusă la dosar, constată că
aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, nefiind temeinic motivată, şi, drept urmare, urmează a fi
respinsă.
Pe fond, autorul excepţiei, prin avocat, arată că
dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale, întrucât, în situaţiile acolo precizate, instanţa de apel
reţine cauza spre judecare, ceea ce este de natură a aduce atingere
principiului organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti pe baze
ierarhice, respectiv principiului dublului grad de jurisdicţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, norma procedurală supusă controlului fiind în deplină concordanţă
cu prevederile art. 21 din Constituţie, care consacră soluţionarea cauzelor cu
celeritate, fără a garanta accesul la toate gradele de jurisdicţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 9.064/2005, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor
cuprinse în Constituţia României şi în tratatele internaţionale referitoare la
drepturile omului, prevederi ce reglementează egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, accesul liber la justiţie, înfăptuirea justiţiei şi folosirea
căilor de atac. Astfel, se arată că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 297 din
Codul de procedură civilă, instanţa de apel are posibilitatea să reţină
procesul spre judecare, după ce a anulat hotărârea atacată, atunci când
constată propria sa competenţă sau dacă există vreun alt motiv de nulitate, iar
prima instanţă a judecat în fond, împrejurare ce aduce atingere dreptului la un
proces echitabil şi principiilor dublului grad de jurisdicţie şi constituirii
ierarhice a instanţelor judecătoreşti.
Tribunalul laşi apreciază
că excepţia este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art.
297 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituţionale ale
art. 16, 21, ale art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129'.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 297 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are
următorul conţinut: „In cazul în care se constată că, în mod greşit, prima
instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata
s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va
desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei
instanţe.
Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi
instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată,
va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu
activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa
competenţă. In acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de
nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot
sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre
judecare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care
consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1) şi (3)
referitor la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) privitor la
înfăptuirea justiţiei, art. 126 ce face referire la instanţele judecătoreşti şi
ale art. 129 care prevede folosirea căilor de atac. De asemenea, se mai susţine
nesocotirea mai multor prevederi referitoare la egalitatea în drepturi şi
dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, deşi formal, critica este îndreptată împotriva art. 297 din Codul
de procedură civilă, în ansamblul său, din susţinerile autorului excepţiei
rezultă că în realitate aceasta vizează numai dispoziţiile alin. 2 teza a doua
a normei procesuale sus-menţionate. Or, asupra constituţionalităţii acestui
text de lege Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 116/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, sau prin Decizia nr. 192/2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, prilejuri cu care a reţinut următoarele:
Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice,
consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi
găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau
egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea
aceluiaşi regim juridic.
Per a contrario, când
acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu
poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă,
decurge logic din chiar principiul enunţat.
Aşa fiind, ceea ce se semnalează în susţinerea
excepţiei, cu titlu de fine de neconstituţionalitate a reglementării criticate,
şi anume că, potrivit acesteia, părţile au la dispoziţie două sau numai o
singură cale de atac, în funcţie de modul în care a procedat prima instanţă la
soluţionarea cauzei, cu sau fără examinarea fondului, chiar dacă instituie
astfel două regimuri juridice diferite, o face în considerarea existenţei a
două situaţii diferite, care, ca atare, nu puteau fi reglementate identic.
Totodată, întrucât criteriul în funcţie de care îşi
găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi
rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie
prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a
persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar, intuitu personae, nu există temei
pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind neconstituţională.
Pe de altă parte, reglementarea prevăzută de art. 297
din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului
prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod
echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri
din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a
soluţionării unui proces. Astfel, reglementările internaţionale în materie nu
impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac
prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai
dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodată, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a
statuat că: „Dreptul de acces la tribunale nu este
absolut. Fiind vorba de un drept pe care
convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului,
există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care
circumscriu conţinutul oricărui drept."
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 297 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina
Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al Tribunalului laşi. Definitivă şi general
obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu