DECIZIE Nr. 51
din 13 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. d) si f) din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 112 din 25 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul
de procedură penală, excepţie invocată de George Cristian Bengescu şi Traian
Silvestru Ducilă în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008 al Tribunalului Mehedinţi -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei George
Cristian Bengescu a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru
imposibilitate de prezentare, motivată de faptul că în aceeaşi zi are termen de
judecată în Dosarul nr.
5.393/101/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, dosar cu privire la care
solicită să fie ataşat la dosarul Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii formulate, arătând că autorul
excepţiei avea posibilitatea să opteze în sensul de a se prezenta la acest
termen în faţa Curţii Constituţionale.
Curtea, deliberând, respinge cererea autorului
excepţiei şi acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea nr. 9 din 13 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008, Tribunalul Mehedinţi -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul
de procedură penală, excepţie invocată de inculpaţii George Cristian
Bengescu şi Traian Silvestru Ducilă în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 148 lit. d) din Codul de procedură
penală este criticabil pentru că, pe de o parte, se referă la starea de
recidivă ca unic argument pentru arestare, iar pe de altă parte, determină
instanţa care dispune arestarea să considere că inculpatul a săvârşit
infracţiunea, lucru inadmisibil înainte de condamnarea definitivă. In ceea ce
priveşte art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, acesta se referă la
inculpatul care „a săvârşit o infracţiune", nu la inculpatul „bănuit că ar
fi săvârşit o infracţiune". Or, întemeierea unei propuneri de arestare pe
această normă şi admiterea ei presupun implicit că organele judiciare consideră
că inculpatul a săvârşit infracţiunea, ceea ce încalcă prezumţia de
nevinovăţie.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală opinează că excepţia este nefondată, întrucât art. 148 alin. 1 lit.
f) din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin.
(11) din Constituţie, neexistând nicio încălcare a prezumţiei de nevinovăţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că folosirea,
în dispoziţiile legale criticate, a termenului „infracţiune" are o
semnificaţie pur tehnică. Prin luarea măsurii prevăzute de aceste dispoziţii
legale, învinuitul sau inculpatul nu este considerat vinovat, vinovăţia
acestuia urmând să fie stabilită de instanţa judecătorească, prin hotărâre
definitivă de condamnare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi ale 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul de procedură
penală, cu denumirea marginală Condiţiile şi cazurile în care se dispune
arestarea inculpatului, potrivit căruia „Măsura arestării preventive a
inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.
143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]
d) inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă
infracţiune; [...]
f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care
legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de
4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret
pentru ordinea publică."
Se susţine că textele de lege criticate sunt în
contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) cu raportare
la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un process echitabil, precum şi cu cele
ale art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, care consacră prezumţia de
nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că din interpretarea dispoziţiilor legale
criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni,
fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare
rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului
„infracţiune" are o semnificaţie pur tehnică, acesta desemnând încadrarea
faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost
săvârşită de inculpat, într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca
infracţiune şi o sancţionează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Aşa fiind,
contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale examinate nu
contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la
prezumţia de nevinovăţie, şi nici dreptului la un proces echitabil.
In acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu,
prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, prin
Decizia nr. 245 din 9 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006, şi prin Decizia nr. 1.142 din 4
decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008. Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, soluţia adoptată şi argumentele ce au stat la baza acestor
decizii se menţin si în cauza de fată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de George Cristian Bengescu şi Traian Silvestru Ducilăîn
Dosarul nr. 3.884.3/101/2008 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta