DECIZIE Nr. 4
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie
ridicată de Lafta Adnan Abdualzhara în Dosarul nr. 1.521/302/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.521/302/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie
ridicată de Lafta Adnan Abdualzhara într-o cauză privind acordarea statutului
de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că,
prin lipsa de precizie şi claritate, textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor din Constituţie şi din alte documente internaţionale care
garantează dreptul absolut al persoanei la protecţie împotriva riscului de
tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
„excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, în
raport cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, este
neîntemeiată".
Avocatul Poporului precizează
că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, iar soluţia legislativă a textului criticat a fost
preluată, de principiu, de art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din legea
menţionată. Consideră că stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a
condiţiilor în care se poate acorda protecţia subsidiară este în deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la
viaţă, integritate fizică şi psihică, fiind conform şi cu reglementările
internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare,
dispoziţiile art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.
1.136 din 1 decembrie 2004 (devenite, ca urmare a renumerotării şi
republicării, art. 5 pct. 2).
La data sesizării Curţii Constituţionale, aceste
prevederi erau abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428
din 18 mai 2006, dar soluţia legislativă conţinută de textul criticat a fost
preluată, în esenţă, de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor,
denumită protecţie subsidiară.
In consecinţă, Curtea se va pronunţa cu privire la
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct.2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul conţinut: „(1)
Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care
nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane sau
degradante;"
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor
sau a tratamentelor inumane ori degradante, precum şi celor ale art. 3 din Convenţia împotriva
torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime,
inumane sau degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin
mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, sau Decizia nr. 407 din 3 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată,
pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente
noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această
materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Lafta Adnan Abdualzhara în Dosarul
nr. 1.521/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu