DECIZIE Nr.
509 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 81 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 3 pct. 3 din Codul de
procedura civila, ale art. 2 alin. (3) si art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. V din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri
pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 343 din 25 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Petrescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, art. 3
pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale şi art. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
excepţie ridicată de Simina Verginia Avram în Dosarul nr.
343.1/43/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă,
de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, de
Codruţa Sălcudean, Daniela Chertes, Virgil Ioan Ogrean, Aurel
Olteanu, Flavius Gheorghe Mureşan, Robert Mihai Szasz, Cristina Mihaela
Florea, Stela Preda, Mihaela Laura Dinea Tofalvi, Maria Ristache, Corina Mureşan,
Teodora Albu, Pozdârcă Monica, Mirela Ianoşi, Aura Ioana Nicolau
şi Mircea Trofin în Dosarul nr. 637.1/102/2008 al Curţii de Apel
Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie, precum şi de Teodor
Vichente Borz, Adrian Bereczki, Adriana Magda Andonie, Adrian Vlad Andonie,
Constantin Elisei şi Adela Maria Crişan în Dosarul nr. 731/1/2009 al
Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-şef, referând asupra cauzei,
arată că partea Ministerul Justiţiei a depus la dosar note
scrise prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008.
Curtea, având în vedere obiectul identic al
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr.
5.264D/2009, nr. 5.764D/2009 şi nr. 6.187D/2009, pune în discuţie,
din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 5.764D/2009 şi nr. 6.187D/2009 la
Dosarul nr. 5.264D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 29 aprilie 2009, 11 iunie 2009
şi 12 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 343.1/43/2008, nr.
637.1/102/2008 şi nr. 731/1/2009, Curtea de Apel Târgu Mureş -
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru
minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80
şi art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor
de muncă, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, ale
art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi
ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte
financiare în sistemul justiţiei.
Excepţia a fost ridicată de Simina Verginia
Avram cu ocazia soluţionării recursurilor declarate împotriva
Sentinţei civile nr. 13 din 30 septembrie 2008, pronunţată de
Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 343/43/2008, de Codruţa
Sălcudean, Daniela Chertes, Virgil Ioan Ogrean, Aurel Olteanu, Flavius
Gheorghe Mureşan, Robert Mihai Szasz, Cristina Mihaela Florea, Stela
Preda, Mihaela Laura Dinea Tofalvi, Maria Ristache, Corina Mureşan,
Teodora Albu, Pozdârcă Monica, Mirela Ianoşi, Aura Ioana Nicolau
şi Mircea Trofin cu prilejul soluţionării recursurilor formulate
împotriva Sentinţei civile nr. 1.526 din 16 noiembrie 2007,
pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 3.298/102/2007,
precum şi de Teodor Vichente Borz, Adrian Bereczki, Adriana Magda Andonie,
Adrian Vlad Andonie, Constantin Elisei şi Adela Maria Crişan cu
prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei
civile nr. 851 din 21 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita în
Dosarul nr. 637/102/2008.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorii acesteia susţin, în esenţă,
că textele de lege criticate îi privează de calea de atac a apelului,
drept de care se bucură alţi justiţiabili în materie
civilă, lipsindu-i de un proces echitabil şi de o cale de atac
garantată altor cetăţeni. De asemenea, mai arată că
dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 sunt contrare art. 146 lit. d), art. 147 alin. (1), art. 61 alin. (1),
art. 126 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) din Constituţie, deoarece
Curtea Constituţională şi-a stabilit propria
competenţă de a interpreta acte normative supuse controlului,
deşi Constituţia oferă Curţii Constituţionale doar
posibilitatea de a declara sau nu un text legal ca fiind neconstituţional,
fără a putea trece la interpretarea acestuia. In opinia autorilor,
interpretarea legilor şi a ordonanţelor este de competenţa
exclusivă a Parlamentului şi a instanţelor
judecătoreşti. Astfel, problemele de interpretare şi aplicare a
legii fiind de atributul suveran al instanţei de judecată, nu se pot
constitui în aspect de constituţionalitate a textelor de lege supuse
controlului Curţii. Art. V din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 contravine art. 16 alin. (1) raportat la art. 1 alin.
(3) şi (5) coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum
şi art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului,
directivelor nr. 43/2000 şi nr. 78/2000 ale CE, art. 2 alin. 1, art. 7
şi art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie, prin încheierile din 29 aprilie
2009 şi 11 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 343.1/43/2008
şi nr. 637.1/102/2008, consideră că textele de lege criticate
sunt constituţionale, iar prin Incheierea din 12 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 731/1/2009, apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens,
arată că accesul liber la justiţie nu presupune în toate
cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de
lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite
exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea
unor situaţii diferite.
In ceea ce priveşte prevederile art. 2 alin. (3)
şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, arată că rolul
instanţei de contencios constituţional este acela de a asigura
supremaţia Constituţiei.
In sfârşit, în ceea ce priveşte prevederile
art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008,
arată că acestea au fost abrogate, astfel că excepţia de
neconstituţionalitate referitoare la acest articol de lege este
inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
notele scrise ale părţii Ministerul Justiţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie următoarele dispoziţii de lege:
- Art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, potrivit
cărora:
- Art. 80: „Termenul de recurs este de 10 zile de la
data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de
fond.";
- Art. 81: „(1) In caz de admitere a recursului,
instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în
următoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de
fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la
competenţă;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa
părţii care nu a fost legal citată.";
-Art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă,
dispoziţii potrivit cărora: „Curţile de apel judecă [...
] 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva
hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva
hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale,
care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri
expres prevăzute de lege;";
- Art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cărora:
-Art. 2 alin. (3): „Curtea Constituţională
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului.";
- Art. 3 alin. (2): „In exercitarea
atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura
în drept să hotărască asupra competenţei sale."
-Art. V din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru
soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie
2008, dispoziţii potrivit cărora: „In Ordonanţa Guvernului
nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
99 din 8 februarie 2007, după alineatul (2) al articolului 19 se introduce
un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: «(3) Sesizările
având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii
politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în
competenţa de soluţionare a Consiliului Naţional pentru
Combaterea Discriminării.»"
Autorii excepţiei consideră că aceste
prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie:
art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor
la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1) referitor la rolul şi
structura Parlamentului, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea
justiţiei, art. 126 alin. (3) privind rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea
unitară a legii, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 146
lit. d) şi art. 147 alin. (1) referitoare la atribuţiile şi
deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, consideră că
sunt încălcate şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie
prin raportare la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la interzicerea discriminării, şi ale Protocolului nr. 12 la
Convenţie, privind de asemenea interzicerea discriminării, ale art. 2
alin. (1), art. 7 şi art. 23 paragraful 2 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea
discriminării şi dreptul la un salariu egal pentru muncă
egală, ale Directivei Consiliului nr. 43/2000/CE cu privire la
implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de
originea rasială şi etnică, şi ale Directivei nr.
78/2000/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal
privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de
muncă.
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la
aceleaşi prevederi constituţionale şi la aceleaşi
reglementări internaţionale şi cu motivare identică, s-a
pronunţat prin Decizia nr. 30 din 14 ianuarie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2010.
Trecând la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că, anterior sesizării sale, art. V din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 a fost abrogat
prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea
de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul
justiţiei, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 231 din 8 aprilie 2009.
Aşa fiind, având în vedere art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională
decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare", excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 este inadmisibilă.
In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi 81 din Legea
nr. 168/1999 şi ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă,
Curtea constată că aceste texte de lege reglementează calea de
atac ce poate fi exercitată în conflictele de muncă şi termenul
de declarare a acesteia. Aceste texte sunt în perfect acord cu prevederile art.
126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora
competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin
lege, iar căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti
se exercită în condiţiile legii.
După cum a statuat în mod constant Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa, cu excepţia dreptului
la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, nici
Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu
prevăd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru
soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate
împotriva hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile
procedurale de exercitare a acestora.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia
reglementarea unei proceduri diferite de cea prevăzută de dreptul
comun în materie civilă ar avea semnificaţia unei încălcări
a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, se
reţine că acest principiu reclamă un tratament egal pentru
situaţii egale. In cazul existenţei unor situaţii obiectiv
diferite însă instituirea unui tratament diferenţiat este
justificată şi, uneori, chiar necesară.
In situaţia textelor de lege criticate, Curtea
constată că prevederea unei singure căi de atac, cea a
recursului, este justificată de necesitatea asigurării
celerităţii în soluţionarea conflictelor de muncă.
De altfel, în sensul celor arătate mai sus, Curtea
s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24
octombrie 2007.
Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi art. 3
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, în exercitarea
atribuţiilor sale prevăzute la art. 146 lit. d) din Legea nr.
47/1992, procedează la analizarea conformităţii textelor din
legi sau ordonanţe cu prevederile Constituţiei. O astfel de
analiză a textelor de lege presupune, în primul rând, stabilirea
conţinutului acestora, fără de care este imposibilă
aprecierea conformităţii cu dispoziţiile Legii fundamentale.
Aceasta nu presupune însă stabilirea de către Curtea
Constituţională a normelor aplicabile în diferitele litigii în cadrul
cărora s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi
nici pronunţarea asupra aspectelor de fapt ce sunt puse în discuţie
în litigiile în cadrul cărora se invocă excepţia de
neconstituţionalitate. In acest sens pot fi invocate şi cele
reţinute în Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, în care
s-a arătat că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv
luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege,
revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126
alin. (1) din Constituţie, care prevede că „Justiţia se
realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar
nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de
judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a
decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate
principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată
poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care
practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară,
Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale,
competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a
legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. De
asemenea, relevante sunt şi considerentele Deciziei nr. 342 din 18 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7
aprilie 2008, prin care Curtea a arătat că aspectele de fapt invocate
de autorul excepţiei nu constituie veritabile critici de
neconstituţionalitate, ci aspecte de fapt, ce revin competenţei
instanţei de judecată.
Aşa fiind, nu se poate susţine că,
procedând la interpretarea legii în sensul şi limitele arătate mai
sus, Curtea Constituţională îşi depăşeşte
atribuţiile stabilite prin Constituţie ori intervine în
atribuţiile exclusive ale legiuitorului sau în cele ale instanţelor
de judecată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate
de Curte prin deciziile mai sus menţionate sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
excepţie ridicată de Simina Verginia Avram în Dosarul nr.
343.1/43/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie, de Codruţa Sălcudean, Daniela Chertes, Virgil Ioan
Ogrean, Aurel Olteanu, Flavius Gheorghe Mureşan, Robert Mihai Szasz,
Cristina Mihaela Florea, Stela Preda, Mihaela Laura Dinea Tofalvi, Maria
Ristache, Corina Mureşan, Teodora Albu, Pozdârcă Monica, Mirela
Ianoşi, Aura Ioana Nicolau şi Mircea Trofin în Dosarul nr.
637.1/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie, precum şi de Teodor Vichente Borz, Adrian Bereczki,
Adriana Magda Andonie, Adrian Vlad Andonie, Constantin Elisei şi Adela
Maria Crişan în Dosarul nr. 731/1/2009 al Curţii de Apel Târgu
Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi art. 81 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale
art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă şi art. 2 alin. (3)
şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată
de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman