DECIZIE Nr.
508 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Bhatti
Muhammad Aslam în Dosarul nr. 4.849/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr.
2.168D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de
limba engleză, desemnat în cauză spre a asigura traducerea, doamna Elena
Andrei.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.337D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Hu Yunji în Dosarul nr. 2.427/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4
Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea de obiect al acestor cauze,
din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.337D/2008 la Dosarul nr.
2.168D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei, arătând că faţă de jurisprudenţa constantă în materie a
Curţii Constituţionale, de pildă deciziile nr. 648/2006 şi nr. 162/2007, în
prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a justifica modificarea
acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.849/302/2007, respectiv prin Incheierea din 17 octombrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 2.427/4/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal, respectiv Judecătoria Sectorului 4
Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Bhatti Muhammad Aslam şi de Hu Yunji în cauze având ca obiect soluţionarea unui
recurs, respectiv a unei plângeri, care privesc hotărâri ale Oficiului Român
pentru Imigrări prin care au fost respinse cererile formulate de autorii
excepţiei de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie
subsidiară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine că dispoziţiile legale
criticate sunt neconstituţionale datorită impreciziei cu privire la spectrul
motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei
umanitare condiţionate, în sensul că limitează sfera de aplicabilitate a
interdicţiei cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
doar la riscul de tortură şi tratamente inumane şi degradante survenit ca
urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea,
opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social). Or, conform
prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate şi având în vedere
practica jurisprudenţială în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului,
rezultă, în opinia autorilor excepţiei, că spectrul motivelor de pedepse şi
tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze,
fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul Român pentru
Imigrări. De altfel, caracterul imprecis al reglementărilor criticate
favorizează interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor
şi tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce contravine celor statuate de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza B. contra Franţei, 1992.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal şi Judecătoria
Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România sunt constituţionale, sens în care Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 105/2007 şi nr. 401/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată şi
completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind
înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii
pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea
şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are următoarea
redactare:
- Art. 26. - Protecţia subsidiară: „(1) Protecţia
subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu
îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în
sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante [...]."
In opinia autorilor excepţiei, textul legal redat
contravine prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi, prin raportare la
art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din aceasta, încalcă şi art. 3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
reglementări care instituie dreptul absolut al persoanei la protecţie împotriva
riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante şi prin care
se interzice tortura.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea Constituţională constată că a mai exercitat controlul de
constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, din prisma aceloraşi critici
de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în dosarele de faţă şi prin
raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin mai
multe decizii, ca de exemplu, Decizia nr. 593 din 20 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau Decizia
nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 572 din 21 august 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru
considerentele acolo reţinute.
In cauza de faţă nu au intervenit elemente noi care să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel că soluţia pronunţată cu
acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a sprijinit îşi păstrează
valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Bhatti
Muhammad Aslam în Dosarul nr. 4.849/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a IX-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Hu Yunji în Dosarul nr.
2.427/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi