DECIZIE Nr.
508 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 si ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale
Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 9 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de mănăstirile „Negru Vodă"
şi „Nămăieşti" în Dosarul nr. 4.299/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.299/205/2006, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de
mănăstirile „Negru Vodă" şi „Nămăieşti".
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează
reconstituirea dreptului de proprietate la suprafaţa de 30 ha, pentru restul
suprafeţelor deţinute în trecut de mănăstiri operând o trecere cu titlu gratuit
în proprietatea statului, ceea ce echivalează cu o veritabilă confiscare,
interzisă de Legea fundamentală. Aşa fiind, legile criticate, a căror
finalitate a fost să repare nedreptăţile săvârşite în perioada 1948-1989, în
mod paradoxal, perpetuează parţial „raptul" asupra proprietăţii săvârşit
în perioada comunistă.
Judecătoria Câmpulung apreciază
excepţia de neconstitutionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate creează o inegalitate de tratament a posibililor beneficiari ai
dreptului de proprietate solicitat spre reconstituire. Astfel, în condiţiile în
care Legea nr. 18/1991, în urma modificărilor suferite, nu mai limitează
suprafaţa ce se poate reconstitui persoanelor fizice şi juridice, art. 47 din
această lege, precum şi art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 menţin limita de 30 ha pentru unităţile de
cult. Or, această împrejurare este de natură a încălca dreptul de proprietate
privată a autorilor excepţiei, care, în urma probatoriului administrat în
cauză, au dovedit diferitele modalităţi de dobândire a dreptului de proprietate
- înzestrări, danii -, acte primare intitulate diferit în funcţie de momentul
întocmirii lor.
In concluzie, instanţa apreciază că dispoziţiile
criticate încalcă prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi limitează
caracterul reparatoriu al legilor proprietăţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că legiuitorul are dreptul suveran de a aprecia întinderea şi amploarea
măsurilor reparatorii pe care le stabileşte prin lege, astfel încât critica
autorilor excepţiei este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, şi ale art.
29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12
ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate
au următorul conţinut:
-Art. 47 alin. (1) din Legea nr. 18/1991: „Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor
şi mănăstirilor, precum şi ale instituţiilor de învăţământ, pot cere
restituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri,
fâneţe şi păşuni împădurite, care le-au aparţinut în proprietate, în limita
suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha,
indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localităţi.";
- Art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000: „Terenurile atribuite potrivit alin. (2) nu vor putea depăşi,
cumulat, suprafaţa avută în proprietate de fondul bisericesc în judeţul în care
s-a constituit protoieria, mănăstirea, schitul, parohia sau filia care depune
cerere pentru reconstituire."
In opinia autorilor excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) care consacră garantarea
dreptului de proprietate privată şi în art. 1 din Primul Protocol la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
prevederile art. 481 din Codul civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 29 alin. (3)
din Legea nr. 1/2000 consacră, în aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor forestiere către centrele eparhiale, protoieriile,
mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile şi alte structuri ale unităţilor de
cult în limita suprafaţei avute în proprietate de fondul bisericesc în judeţul
în care s-a constituit unitatea de cult care depune cerere pentru
reconstituire.
Curtea constată că, având în vedere obiectul de
reglementare al legii-fondul funciar al României - şi scopul declarat al
acesteia - retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a
dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole
de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează
această retrocedare, inclusiv sub aspectul suprafeţelor retrocedabile,
constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului
în această materie şi cu finalitatea reparatorie a legii. Aşadar, condiţionarea
reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere de
respectarea suprafeţei avute în proprietate de fondul bisericesc în fiecare
judeţ la momentul naţionalizării de către regimul comunist reprezintă o astfel
de opţiune, pe deplin constituţională, şi totodată firească de vreme ce, prin
ipoteză, este vorba de o reconstituire a dreptului, care nu poate opera decât
în limitele acestuia.
In ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei,
conform căreia prevederile de lege criticate ar contraveni art. 481 din Codul
civil, Curtea constată că exercitarea controlului de constituţionalitate
vizează conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile
constituţionale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor
legi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de mănăstirile „Negru Vodă"
şi „Nămăieşti" în Dosarul nr. 4.299/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu