DECIZIE Nr.
505 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4, 5 si 6 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Paraschiva Tudor în Dosarul nr.
12.110/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde partea Ion Tudor, lipsind
autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, partea Ion Tudor solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 12.110/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68
alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Paraschiva Tudor în cadrul soluţionării
unei cereri de evacuare formulate de Ion Tudor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate instituie un
privilegiu în favoarea celor cu posibilităţi financiare, îngrădesc dreptul la
apărare, care poate fi exercitat atât în mod personal, cât şi prin reprezentant
avocat. Atât Constituţia, cât şi art. 67 din Codul de procedură civilă recunosc
posibilitatea reprezentării prin mandatar, însă aceasta este golită de conţinut
prin dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Totodată,
alin. 5 şi 6 ale art. 68 din Codul de procedură civilă consacră o inegalitate
socială, deoarece creează un privilegiu în favoarea unor persoane care, fără a
avea nici măcar studii juridice, au dreptul de a pune concluzii pentru soţ şi
rude.
Judecătoria Sectorului 5 şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, iar dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul la
apărare, întrucât, potrivit Codului de procedură civilă, părţile au
posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea
condiţiilor de exercitare a mandatului de reprezentare a părţilor în procesul
civil şi limitele în care acesta poate fi exercitat dau expresie opţiunii
legiuitorului în cadrul competenţei prevăzute de art. 126 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât restricţia
mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în
instanţă nu constituie o împiedicare a dreptului la apărare, deoarece partea
însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei,
mandatarul având posibilitatea să formuleze cereri şi să propună probe în tot
cursul procesului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă.
Alin. 4 a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Astfel, dispoziţiile de lege
criticate au în prezent următorul cuprins:
„[...] Dacă mandatul este dat unei alte persoane
decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu
excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
Asistarea de către
avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt
mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută
la judecătorii când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al
patrulea grad inclusiv."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind principiul
egalităţii în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art.
53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că asupra dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din
Codul de procedură civilă - raportate la prevederile
art. 20, 24 şi 53 din Constituţie -, s-a pronunţat prin Decizia nr. 582 din 19
septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, statuând
că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii
orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie,
întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii
înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze
cereri şi să propună probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a
depune concluzii scrise. Posibilitatea reprezentării părţii prin mandatar este
prevăzută doar de art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc
condiţiile de exercitare a acestui mandat, iar aceste condiţii, precum şi
limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea
mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii,
reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie,
atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Cu privire la dispoziţiile alin. 5 şi 6 ale art. 68 din
Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor
art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în faţa
legii, deoarece stabilesc - în considerarea unor situaţii deosebite - excepţii
de la regula instituită prin alin. 4 al aceluiaşi articol. Potrivit
jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (Decizia Plenului nr. 1 din 8
februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este
contrare principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, atât timp
cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul
egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru
situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el
nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii
diferite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Paraschiva Tudor în Dosarul nr. 12.110/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean