Decizia Nr.503 din 15.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9³ lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Bank of Cyprus Public Company Limited, prin Bank of Cyprus Public Company Limited Nicosia - Sucursala România, în Dosarul nr. 33.299/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 827D/2011.La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al autorului excepţiei, Bogdan Bicică, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care critică faptul că instanţa de judecată şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 193/2000, iar nu cu privire la excepţia formulată de autor, ce are ca obiect prevederile art. 9³ lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992. Solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (5) din Legea fundamentală, în măsura în care reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pot aprecia asupra nerespectării unor clauze contractuale.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor constată doar încălcarea drepturilor consumatorilor şi că procesul-verbal este supus controlului instanţei de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 33.299/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9³ lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.Excepţia a fost ridicată de Bank of Cyprus Public Company Limited, prin Bank of Cyprus Public Company Limited Nicosia - Sucursala România, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 9³ lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale invocate în măsura în care se interpretează în sensul că reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pot aprecia asupra nerespectării unor clauze contractuale.Interpretarea clauzelor contractuale ar trebui să constituie atributul exclusiv al instanţelor de judecată, fără ca reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor să se poată substitui acestora apărând drept o instanţă extraordinară ce poate judeca în fond şi se poate pronunţa asupra nerespectării unor clauze contractuale şi a răspunderii civile contractuale.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 193/2000 este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, arătând că aspectele criticate de autorul excepţiei nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate. Problema aplicării sancţiunilor contravenţionale în situaţia nerespectării textului de lege criticat este una de aplicare a legii, cenzurarea măsurilor dispuse de reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor constituind atributul exclusiv al instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile art. 9³ lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, introdus prin art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2008, având următorul cuprins: „În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli: [...] k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens.“Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti şi alin. (5) privind interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:I. Având în vedere motivarea excepţiei, Curtea urmează să analizeze textul de lege criticat şi în coroborare cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, introduse prin art. II pct. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2008, potrivit căruia: „(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: [...] e) încălcarea dispoziţiilor art. 9¹, art. 9² şi art. 9³, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei.“II. Curtea observă că prin Decizia nr. 252 din 15 martie 2012*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, răspunzând unor critici similare, a analizat natura juridică, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, reţinând, în esenţă, următoarele:*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 252 din 15 martie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 333 din 17 mai 2012.1. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a fost înfiinţată ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, ce coordonează şi realizează politica acestuia în domeniul protecţiei consumatorilor, potrivit art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea/reorganizarea sau funcţionarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2001.Cu privire la atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Curtea a constatat că acestea sunt stabilite, potrivit art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, prin Hotărârea Guvernului nr. 882/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2010.Curtea a observat, din modul de reglementare a naturii juridice şi atribuţiilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, preocuparea statului de a proteja interesele consumatorilor împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, având în vedere raportul disproporţionat de resurse şi forţă economică existent între aceştia, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 881 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011.Curtea a reţinut că, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală, statul trebuie să asigure crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, astfel încât atribuirea competenţelor de protecţie a consumatorilor unei autorităţi publice vine în realizarea acestei obligaţii a statului înscrise în Legea fundamentală.Curtea a mai constatat că, în materia protecţiei consumatorului, statul român a transpus prevederile Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului european şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului“), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 364 din 9 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.2. Curtea a reţinut că nu poate fi primită critica privind atribuţiile reprezentanţilor împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor de a judeca în fond, asemeni unei instanţe extraordinare, asupra nerespectării unor clauze contractuale şi de a aplica sancţiuni. Este adevărat că în exercitarea atribuţiilor reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor fac o apreciere cu privire la redactarea clauzelor contractuale, însă această apreciere nu are valoarea unei judecări a cauzei, deoarece autorul poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi ataca cu recurs sentinţa prin care plângerea sa este respinsă în faţa unor instanţe independente şi imparţiale, respectiv judecătoria şi tribunalul.Cu privire la critica privind încălcarea art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie, Curtea a reţinut în final că întocmirea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu are semnificaţia unei judecări a faptei, competenţele atribuite de lege reprezentanţilor împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nefiind similare celor la care Curtea a făcut referire în jurisprudenţa sa, respectiv în Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, prin care a calificat jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de Colegiul Consiliului ca o jurisdicţie extraordinară, iar natura juridică a organelor care o exercită ca fiind aceea a instanţelor extraordinare.Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei, considerentele de principiu reţinute de Curtea Constituţională îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9³ lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Bank of Cyprus Public Company Limited, prin Bank of Cyprus Public Company Limited Nicosia - Sucursala România, în Dosarul nr. 33.299/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu