DECIZIE   Nr. 502 din 16 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 58 din 18 ianuarie 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Marinela Minca         - procuror
    Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Cristian Marcu in Dosarul nr. 551/P/2004 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens arata ca instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale. Astfel, nu poate fi retinuta critica potrivit careia instituirea unui termen pentru introducerea contestatiei in anulare infrange principiul liberului acces la justitie sau dreptul la aparare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 551/P/2004, Curtea de Apel Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Cristian Marcu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca instituirea, prin dispozitia de lege criticata, a termenului de 10 zile in care poate fi introdusa contestatia in anulare creeaza o discriminare fata de termenul in care poate fi introdusa cererea de revizuire, atata timp cat si contestatia in anulare si revizuirea sunt cai extraordinare de atac, fiind incalcate astfel dispozitiile constitutionale ce privesc liberul acces la justitie si dreptul la aparare.
    Curtea de Apel Constanta - Sectia penala considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, legiuitorul putand institui in considerarea unor situatii deosebite reguli specifice de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale. Aceste proceduri pot fi utilizate de cei interesati in formele si modalitatile instituite prin lege, accesul liber la justitie nepresupunand asigurarea accesului la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Astfel, nu este intemeiata sustinerea conform careia dispozitiile criticate creeaza o discriminare prin instituirea unui termen de 10 zile pentru introducerea contestatiei in anulare. In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, se arata ca nici aceasta nu este intemeiata. Astfel, dreptul la aparare cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a se apara impotriva invinuirilor ce i se aduc, de a dovedi nevinovatia sa si de a avea posibilitatea de a fi asistata de un avocat. In consecinta, fata de continutul dreptului la aparare se apreciaza ca prevederile art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala, prin obiectul de reglementare, nu incalca dreptul la aparare recunoscut si garantat de Constitutie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Arata ca dispozitiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala, referitoare la termenul in care poate fi introdusa contestatia in anulare de catre persoana impotriva careia se face executarea, reprezinta norme de procedura penala, a caror reglementare este de competenta exclusiva a legiuitorului. In acest context, prevederile legale criticate nu opresc persoana impotriva careia se face executarea de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparata si de a se prevala de toate garantiile procesuale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Textul de lege criticat are urmatorul continut:
    - Art. 388 alin. 1: "(1) Contestatia in anulare pentru motivele aratate in art. 386 lit. a) - c) poate fi introdusa de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 24 din Constitutia Romaniei, ce au urmatorul continut:
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile de lege criticate reprezinta o norma de procedura, a carei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, intra in competenta exclusiva a legiuitorului. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutionala a statuat ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti. Pe cale de consecinta, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.
    Astfel, Curtea constata ca nu se poate retine incompatibilitatea stabilirii unui termen pentru introducerea contestatiei in anulare cu prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si cu cele ale art. 24 privind dreptul la aparare. Termenul pentru introducerea contestatiei in anulare este determinat de necesitatea aplicarii si respectarii dreptului si a garantiilor procesuale ale partilor, de asigurarea sigurantei si stabilitatii raporturilor juridice, precum si de solutionarea intr-un termen rezonabil a proceselor, fara nici o discriminare. In aceste conditii, partilor interesate nu li se incalca accesul liber la justitie, atata vreme cat pot sesiza instantele judecatoresti in termen legal cu cererea de revizuire, iar partea, care s-a adresat justitiei in termen si cu indeplinirea conditiilor legale avand posibilitatea sa-si exercite neingradit dreptul la aparare in tot cursul procesului.
    In ceea ce priveste critica potrivit careia termenul in care poate fi introdusa contestatia in anulare este reglementat diferit fata de termenul in care poate fi introdusa cererea de revizuire, creandu-se astfel o discriminare, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata, deoarece contestatia in anulare si cererea de revizuire in favoarea condamnatului fiind doua cai de atac diferite, legiuitorul este in drept sa stabileasca conditii diferite de exercitare a acestor cai de atac.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Cristian Marcu in Dosarul nr. 551/P/2004 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Daniela Ramona Maritiu