DECIZIE Nr. 50
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) si art. 82 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 27 februarie 2008
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) şi art. 82 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Ahmad Daas în Dosarul nr. 540/2/2007 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 540/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) şi art. 82 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Ahmad Daas într-o cauză de contencios
administrativ, având ca obiect anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului
României şi prelungirea dreptului de şedere în România.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 59 alin. (1) încalcă
dispoziţiile constituţionale care garantează şi cetăţenilor străini care
locuiesc în România dreptul la instruire prin învăţământul superior, întrucât
delimitarea perioadei de studiu implică o îngrădire a acestui drept. In ceea ce
priveşte art. 82 alin. (1), se susţine că este neconstituţional prin aceea că
împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului nu poate fi exercitată decât o
singură cale de atac, fiind exclus dublul grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege
criticate nu contravin normelor constituţionale şi internaţionale invocate
referitoare la dreptul la învăţătură şi nici celor care reglementează accesul
la justiţie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. In acest
sens, arată că acestea nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie şi
la folosirea căilor de atac sau dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi ale art. 82 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8
martie 2004. Prevederile art. 59 alin. (1) din ordonanţă au fost modificate
prin art. 6 subpct. II, pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea
Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi
modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, iar cele ale art. 82 alin.
(1), prin art. I pct. 68 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 201 din 26 martie 2007. Ca urmare a acestor modificări, textele de lege
criticate au următorul conţinut:
- Art. 59 alin. (1): „Străinului
căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop
de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializării
profesionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata
totală a şederii prevăzută pentru studiile iniţiale să nu fie depăşită.";
- Art. 82 alin. (1): „Decizia
de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la
Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul
Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se
află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa
soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.
Hotărârea instanţei este irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
dispoziţiile art. 59 alin. (1) criticate încalcă prevederile din Legea
fundamentală cuprinse la art.18 alin. (1), care garantează cetăţenilor străini
şi apatrizilor care locuiesc în România protecţia generală a persoanelor şi a
averilor, şi la art. 32 alin. (1) referitor la modalităţile de asigurare a
exercitării dreptului la învăţătură. Prevederile art. 82 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt criticate prin raportare la
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie
şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi la prevederile art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, şi la cele ale art. 2
privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, cuprins în
Protocolul nr. 7 la această Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 oferă străinului posibilitatea de a-şi împlini
aspiraţiile intelectuale şi de a-şi valorifica pe deplin vocaţia profesională
prin schimbarea profilului studiilor sau a specializării profesionale în
ipoteza în care, pe parcursul frecventării cursurilor învăţământului
universitar, îşi dă seama că o asemenea schimbare este benefică pentru el.
Singura condiţie care i se impune este de a finaliza studiile în intervalul de
timp pentru care i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere
în scop de studii în România. Această limitare în timp a perioadei în care pot
fi efectuate studiile nu reprezintă o nesocotire a prevederilor constituţionale
care garantează cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc în România
protecţia generală a persoanelor şi a averilor. In plus, textul de lege
criticat nu este contrar nici dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea
fundamentală referitoare la modalităţile de asigurare a exercitării dreptului
la învăţătură.
Cu privire la dispoziţiile art. 82 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea s-a mai pronunţat prin
prisma unor critici similare şi, deşi obiectul excepţiei îl constituia textul
în varianta anterioară modificării survenite prin Legea nr. 56/2007, soluţia de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei şi argumentele pe care aceasta a fost
motivată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, textul de lege criticat
păstrând soluţia legislativă anterioară, iar critica de neconstituţionalitate
neconţinând elemente noi, de natură să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii.
In acest sens, se poate menţiona Decizia nr. 350 din 2 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, sau Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 661 din 1 august 2006.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 59 alin. (1) şi ale art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Ahmad Daas în Dosarul nr. 540/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu