DECIZIE   Nr. 50 din  6 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, aprobata si modificata prin Legea nr. 400/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 289 din 25 aprilie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, exceptie ridicata de Mihai Gh. Nemtisor in Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecatoriei Bicaz.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neintemeiata, aratand ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, statuand ca aceste dispozitii sunt constitutionale. Apreciaza ca nu exista temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.460/2001, Judecatoria Bicaz a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, exceptie ridicata de Mihai Gh. Nemtisor.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, intrucat aceste dispozitii, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisa numai proba cu inscrisuri, creeaza o diferenta de tratament pentru acelasi obiect al proprietatii, respectiv terenurile. In opinia autorului exceptiei se creeaza o inegalitate intre doi fosti proprietari de terenuri cu vegetatie forestiera, unul avand probe scrise, iar celalalt, din motive de forta majora sau caz fortuit, neputand aduce acte doveditoare. Se mai sustine ca Ocolul silvic Tarcau nu detine date cu privire la persoanele de la care au fost preluate terenurile impadurite, rolurile agricole pentru acea perioada (anul 1948) nu se gasesc ori nu erau intocmite, iar regimul de publicitate reala a cartilor funciare nu era aplicabil in zona, astfel ca este supus la "o probatio diabolica, fara a fi mai putin proprietar decat altii".
    Instanta de judecata apreciaza exceptia ca fiind neintemeiata.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Autorul exceptiei invoca neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001. Aceasta ordonanta a fost aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
    Cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a unei dispozitii legale modificate ulterior ridicarii exceptiei, prin Decizia Plenului Curtii nr. III din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, in cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale, in noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din legea sau ordonanta modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii.
    Curtea constata ca textul legal criticat a suferit modificari, pastrandu-se insa solutia legislativa de principiu. Astfel, in redactarea data prin legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, acest text are urmatoarea redactare: "La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisa numai proba cu inscrisuri: acte de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa agricola de productie, registrul agricol, evidentele cooperativei agricole de productie, ale amenajamentelor silvice si pastorale, precum si alte inscrisuri, cu data certa din perioada respectiva."
    Principala critica de neconstitutionalitate se refera la faptul ca aceste dispozitii, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisa numai proba cu inscrisuri, creeaza o diferenta de tratament pentru acelasi obiect al proprietatii, respectiv terenurile. In opinia autorului exceptiei se creeaza o inegalitate intre doi fosti proprietari de terenuri cu vegetatie forestiera, unul avand probe scrise, iar celalalt, din motive de forta majora sau caz fortuit, neputand aduce acte doveditoare.
    Curtea constata ca asupra constitutionalitatii acestui text s-a pronuntat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicata, decizie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, statuand ca aceste dispozitii sunt constitutionale.
    Cu acel prilej Curtea a stabilit ca reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor si raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului. Cele doua ipoteze ale reconstituirii dreptului de proprietate nu vizeaza situatii identice, deoarece exista numeroase si importante diferente intre regimul juridic al terenurilor agricole si al celor forestiere (de exemplu: modul in care au intrat in patrimoniul statului sau, dupa caz, in proprietatea fostelor cooperative agricole de productie, persoanele carora le-au putut apartine anterior si, ca urmare, cu privire la beneficiarii reconstituirii, particularitatile economice si sociale ale terenurilor etc.). Astfel, terenurile agricole au intrat, cu sau fara titlu, in proprietatea statului sau a cooperativelor de productie, iar ulterior, in decursul timpului, unele dintre acestea au facut obiectul unor schimburi impuse de acte de comasare, au fost transmise in administrarea unor unitati de stat sau in folosinta unor organizatii obstesti ori a unor unitati cooperatiste; o parte dintre aceste terenuri si-au schimbat de-a lungul timpului categoria de folosinta, de exemplu, prin includerea in perimetrul construibil al localitatilor si atribuirea lor pentru constructii civile sau industriale; altele au facut obiectul unor importante investitii etc. Aceasta stare de fapt, existenta la momentul adoptarii Legii fondului funciar nr. 18/1991, a impus ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate sa se prevada printre mijloacele de proba si proba cu martori, tocmai in scopul identificarii suprafetelor de teren si a fostilor proprietari. Or, dispozitia criticata vizeaza o alta situatie, aceea a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
    Curtea Constitutionala a stabilit, de altfel, printr-o jurisprudenta constanta, ca legiuitorul este indreptatit sa adopte solutii diferite pentru situatii ce se deosebesc intre ele, in masura in care prevederile legale se aplica, fara nici o discriminare, tuturor celor aflati in aceeasi situatie. Astfel, prin Decizia nr. 104 din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, s-a statuat ca "principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor implica un tratament egal pentru situatii identice sau similare si nicidecum acelasi tratament pentru situatii diferite. Uniformitatea este, de aceea, contrara egalitatii in drepturi, care implica dreptul la diferentiere pentru situatii care, prin natura lor, nu sunt identice".
    Curtea constata ca atat solutia, cat si considerentele din decizia mentionata sunt valabile si in aceasta cauza, neexistand elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, exceptie ridicata de Mihai Gh. Nemtisor in Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecatoriei Bicaz.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2003.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu