DECIZIE Nr. 50 din 23 martie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.
105/1997 pentru sanctionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor
asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere
ale organelor Ministerului Finantelor, mai putin ale art. 9, 11 si 12 din lege
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 308 din 30 iunie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Legii nr. 105/1997, ridicata de Societatea Comerciala
"Ferom" - S.A. Tulcea in Dosarul nr. 2.021/1998 al Curtii de Apel
Constanta - Sectia contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 16 martie 1999 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a
delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 23 martie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea de Apel Constanta - Sectia contencios administrativ, prin Incheierea
din 26 noiembrie 1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a Legii nr. 105/1997, mai putin a art. 9, 11 si 12 din
lege, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Ferom" - S.A.
Tulcea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
Legii nr. 105/1997, mai putin ale art. 9, 11 si 12, incalca prevederile art.
123 si 125 din Constitutie privind infaptuirea justitiei si instantele
judecatoresti. Se arata ca "instituirea prin lege a cailor de atac
adresate aceluiasi organ sau forului sau superior inseamna infiintarea de
instante judecatoresti, in afara cadrului constitutional". S-a mai
sustinut ca Legea nr. 105/1997 incalca art. 21 din Constitutie, potrivit caruia
orice persoana se poate adresa justitiei si nici o lege nu poate ingradi acest
drept, deoarece limiteaza accesul liber la justitie prin instituirea de taxe de
timbru si prin reglementarea unei proceduri administrative. Totodata s-a
sustinut ca Legea nr. 105/1997 contravine art. 47 din Constitutie, in
conformitate cu care organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze
petitii autoritatilor publice, iar exercitarea dreptului de petitionare este
scutita de taxa.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza exceptia ca
neintemeiata, intrucat dispozitiile Legii nr. 105/1997 nu contravin
prevederilor art. 123 si 125 din Constitutie, deoarece instituirea procedurilor
administrativ-jurisdictionale este de competenta exclusiva a legiuitorului si
are drept scop solutionarea mai rapida a unor categorii de litigii si
descongestionarea instantelor de judecata de cauzele ce pot fi rezolvate pe
aceasta cale. Cat priveste sustinerea ca legea atacata incalca art. 21 din
Constitutie, prin instituirea de taxe de timbru si a unei proceduri
administrative, instanta o apreciaza, de asemenea, ca neintemeiata. Se arata
astfel ca taxele de timbru achitate in solutionarea contestatiilor sau
plangerilor pot fi restituite la cerere, integral sau partial, conform art. 6
alin. (2) din Legea nr. 105/1997, in raport cu admiterea integrala sau partiala
a acestora. Totodata instituirea procedurii administrativ-jurisdictionale nu
ingradeste accesul liber la justitie, deoarece acest principiu presupune
libertatea neingradita a celor interesati "de a utiliza procedurile
instituite de legiuitor, deci si cele speciale stabilite in considerarea unor
situatii deosebite, in formele si in modalitatile prevazute de lege".
Instanta apreciaza a fi neintemeiata si sustinerea in sensul careia se incalca
dispozitiile art. 47 din Constitutie.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
In punctul sau de vedere presedintele Camerei Deputatilor considera ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece instituirea
cailor administrativ-jurisdictionale de solutionare a contestatiilor impotriva
actelor de control ale organelor Ministerului Finantelor este de competenta
legiuitorului, prin aceasta urmarindu-se solutionarea mai rapida a acestora si
descongestionarea instantelor judecatoresti. Prin plata unei taxe de timbru
pentru contestatiile in cauza nu este incalcat liberul acces la justitie si nici
dreptul de petitionare, deoarece sumele platite cu acest titlu se restituie, la
cerere, in raport cu admiterea contestatiei.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat Legea nr. 105/1997 a prevazut
o cale administrativa de solutionare a plangerilor, care nu are nici o legatura
cu impiedicarea accesului la justitie sau cu dispozitiile art. 123 si 125 din
Constitutie. Prin art. 9 din lege se prevede ca impotriva deciziei Ministerului
Finantelor se poate face actiune la instanta judecatoreasca. Prevederile Legii
nr. 105/1997, se arata in continuare, nu incalca nici art. 47 din Constitutie,
deoarece in speta nu ne aflam in fata unei "petitii", ci in prezenta
unei cai administrative de atac, in cadrul unei proceduri
administrativ-jurisdictionale. Cat priveste taxele de timbru, prevazute la art.
6 din Legea nr. 105/1997, se sustine ca acestea asigura suportarea
cheltuielilor unui serviciu public, datorate de agentii economici aflati in
culpa prin neindeplinirea obligatiilor lor legale.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile autorului exceptiei, ale reprezentantului Ministerului Finantelor,
ale procurorului, concluziile scrise ale Directiei generale a finantelor
publice si controlului financiar de stat Tulcea, dispozitiile legale atacate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicata, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata
si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
Curtea Constitutionala constata ca prin Legea nr. 105/1997 este
reglementata o procedura administrativa pentru solutionarea obiectiunilor,
contestatiilor si plangerilor privind sumele constatate si aplicate prin actele
de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, prin care cei
mentionati solicita diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor,
contributiilor la fondurile speciale, a majorarilor de intarziere sau a
penalitatilor si amenzilor ori a altor sume. Competenta de solutionare apartine
organului care a intocmit actul de impunere sau de control, precum si, dupa
caz, organelor ierarhic superioare.
Asupra unor dispozitii din Legea nr. 105/1997 Curtea Constitutionala s-a pronuntat
prin Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999, si, respectiv, prin Decizia
nr. 175 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, prin care s-a retinut ca procedura
instituita prin Legea nr. 105/1997 nu poate fi considerata o incalcare a art.
21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, deoarece, pe de o parte,
obiectiile, contestatiile sau plangerile formulate impotriva contraventiilor si
actelor de control financiar sunt solutionate prin hotarare motivata de seful
organului care a incheiat procesul-verbal sau actul de control respectiv, iar
pe de alta parte, impotriva acestei hotarari petentul poate formula
contestatie, care se solutioneaza, prin emiterea unei dispozitii, de catre
directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat
judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz. Impotriva acestei dispozitii
se poate formula plangere la Ministerul Finantelor, iar impotriva deciziei
Ministerului Finantelor este deschisa calea actiunii in justitie conform art. 9
din Legea nr. 105/1997.
Legea nr. 105/1997, reglementand o modalitate procedurala prealabila
actiunii la instantele judecatoresti, nu contravine art. 123 si 125 din
Constitutie, intrucat nu se constituie o instanta judecatoreasca in intelesul
acestor prevederi ale legii fundamentale. Referitor la legitimitatea
constitutionala a procedurilor administrativ-jurisdictionale, Curtea
Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie
1994, ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdictionale nu contravine
dispozitiilor constitutionale cat timp decizia organului administrativ de
jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti si ca
"existenta unor organe de jurisdictie nu poate sa duca la inlaturarea
interventiei instantelor judecatoresti, in conditiile stabilite de lege".
In atare situatie "este exclusa posibilitatea ca un organ al
administratiei publice, chiar cu activitate jurisdictionala, sa se substituie
instantei judecatoresti", astfel ca partilor nu li se limiteaza
exercitarea unui drept consfintit de Constitutie.
Prin art. 3 - 5 din Legea nr. 105/1997 se prevede o anumita forma de recurs
administrativ, iar in art. 6 din lege este reglementata taxa de timbru pentru
caile de atac. Autorul exceptiei sustine ca instituirea unei taxe de timbru
este neconstitutionala, deoarece in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 47
din Constitutie referitoare la dreptul de petitionare, iar exercitarea acestuia
este scutita de taxa.
Curtea Constitutionala constata ca nu este vorba despre o petitie, ci de o
cale administrativa de atac, nefiind aplicabile in aceasta speta prevederile
art. 47 din Constitutie.
Aprecierea constitutionalitatii instituirii unor taxe de timbru in cadrul
recursului administrativ poate fi facuta numai in raport cu dispozitiile art.
48 din Constitutie. Acest text nu cuprinde nici o mentiune referitoare la
timbrare. Sub acest aspect nu exista nici o interdictie care sa indreptateasca
netimbrarea recursurilor in contencios administrativ. Prevederile art. 48 alin.
(2) din Constitutie dispun ca limitele si conditiile exercitarii drepturilor
prevazute la alin. (1) se stabilesc prin lege organica, care in speta este
Legea nr. 29/1990. Or, art. 3 din aceasta lege prevede, in ceea ce priveste
recursul administrativ ierarhic, ca organele care solutioneaza aceste plangeri,
precum si conditiile de rezolvare se vor stabili prin lege. In cazul de fata
aceasta lege este Legea nr. 105/1997 care, printre alte conditii pe care le
contine, prevede si timbrarea ad valorem, justificarea ei fiind determinata de
stavilirea unor abuzuri care s-ar putea comite in exercitarea dreptului
respectiv, daca orice sesizare ar fi scutita de timbrare.
Pentru motivele aratate exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi
respinsa.
Avand in vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale
art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.
105/1997 pentru sanctionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor
asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere
ale organelor Ministerului Finantelor, mai putin ale art. 9, 11 si 12 din lege,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Ferom" - S.A. Tulcea in
Dosarul nr. 2.021/1998 al Curtii de Apel Constanta - Sectia contencios
administrativ.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
*
OPINIE SEPARATA
Dispozitiile art. 6 din Legea nr. 105/1997, potrivit carora:
"Contestatiile adresate directiilor generale ale finantelor publice si
controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz,
sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestata, dar nu mai putin de
10.000 lei, iar plangerile adresate Ministerului Finantelor sunt supuse unei
taxe de timbru de 1% la suma contestata, dar nu mai putin de 10.000 lei",
sunt neconstitutionale, intrucat nici o norma constitutionala nu confera
ministrului finantelor si organelor din subordinea sa atributii
jurisdictionale, care sa justifice incasarea vreunei taxe de timbru, iar prin
conditiile in care poate fi exercitata calea administrativa de atac, prevazuta
de lege, se ingradeste accesul liber la justitie.
I. Examinarea si solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor,
formulate impotriva constatarilor si dispozitiilor organelor Ministerului
Finantelor, abilitate sa efectueze acte de control sau de impunere, nu pot fi
considerate activitati jurisdictionale pentru mai multe motive:
1. Constitutia, in capitolul V "Administratia publica", Sectiunea
1 "Administratia publica centrala de specialitate", art. 116 alin.
(1), prevede ca "Ministerele se infiinteaza, se organizeaza si
functioneaza potrivit legii". Nici in acest articol, dar nici in tot
capitolul nu se prevede ca autoritatile administratiei publice ar avea si
atributii jurisdictionale sau ca legea de organizare si functionare le-ar putea
conferi asemenea atributii. In cazul in care constituanta ar fi dorit sa le
confere asemenea atributii, ar fi prevazut in mod expres aceasta, cum a
prevazut-o pentru Curtea de Conturi: "Curtea exercita si atributii
jurisdictionale (art. 139 alin. (1) teza a 2-a din Constitutie)."
Organizarea si functionarea Ministerului Finantelor nu sunt reglementate
prin lege, ci prin Hotararea Guvernului nr. 447 din 12 august 1997, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 197 din 18 august 1997. In art.
1 al acestei hotarari se prevede ca "Ministerul Finantelor se organizeaza
si functioneaza ca organ al administratiei publice centrale de specialitate, cu
rol de sinteza, care aplica strategia si programul Guvernului in domeniul
finantelor publice". Printre atributiile Ministerului Finantelor se prevede
in art. 3 pct. 38 ca "solutioneaza, in conformitate cu prevederile legale,
plangerile, contestatiile, cererile de revizuire si apelurile persoanelor
fizice si juridice, indreptate impotriva modului de rezolvare a acestora de
catre organele Ministerului Finantelor", dar nu se califica aceasta
atributie ca avand caracter jurisdictional. De altfel, o hotarare a Guvernului
nu are puterea de a abilita legiuitorul sa reglementeze intr-un anume mod
rezolvarea reclamatiilor adresate ministerului impotriva actelor organelor din
subordinea sa.
2. Potrivit definitiei date in art. 1 din Legea nr. 105/1997,
"Obiectiunile, contestatiile si plangerile formulate in conditiile
prezentei legi sunt cai administrative de atac prin care se solicita diminuarea
sau anularea, dupa caz, a impozitelor, taxelor, a contributiilor la fondurile
speciale, a majorarilor de intarziere sau a penalitatilor si amenzilor ori a
altor sume constatate si aplicate de organele Ministerului Finantelor,
abilitate, potrivit legii, sa efectueze acte de control sau de impunere".
Aceasta caracterizare de "cale administrativa de atac" nu poate
fi extinsa in sensul ca inseamna si activitate jurisdictionala.
Obiectiunile, contestatiile si plangerile sunt indreptate impotriva actelor
incheiate de personalul angajat la organele Ministerului Finantelor. Aceste
acte pot fi perfect legale si temeinice, dar, in anumite cazuri, pot fi si
nelegale sau nefondate. Actele organelor fiscale pot fi nefondate sau chiar
nelegale, din cauza incompetentei, neglijentei, superficialitatii ori abuzului
persoanelor care le-au instrumentat. Nici una dintre aceste posibilitati nu
poate fi exclusa de plano. Nelegalitatea sau netemeinicia poate fi reala ori
doar presupusa de persoana vizata, care apreciaza in mod diferit situatia de
fapt ori dispozitiile legale incidente. Important este insa faptul ca atat
directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat,
cat si Ministerul Finantelor sunt sesizate pentru a examina si a se pronunta
asupra legalitatii si temeiniciei actelor incheiate de personalul din
subordine. Or, aceasta activitate nu are caracter jurisdictional.
3. Pornind de la natura Ministerului Finantelor si a organelor sale, de
autoritati ale administratiei publice, activitatea lor, desfasurata in
conformitate cu dispozitiile Legii nr. 105/1997, in lumina prevederilor
constitutionale, este susceptibila de a fi caracterizata sub unul dintre
urmatoarele doua aspecte:
a) Activitatea de solutionare a unor petitii, cand reclamatia impotriva
actului functionarului din cadrul organului financiar este formulata de o
persoana fizica. In aceasta acceptiune este vizat art. 47 din Constitutie, care
in alin. (1) prevede ca: "Cetatenii au dreptul sa se adreseze
autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele
semnatarilor". Alin. (3) al aceluiasi articol prevede ca "Exercitarea
dreptului de petitionare este scutita de taxa".
b) Solutionarea unei reclamatii administrative, prealabile promovarii
actiunii in justitie. O asemenea activitate se desfasoara pe baza dreptului
prevazut la art. 48 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia: "Persoana
vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita
sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea
pagubei" si alin. (2): "Conditiile si limitele exercitarii acestui
drept se stabilesc prin lege organica."
Legea nr. 105/1997 este o lege ordinara.
Textul constitutional citat constituie temeiul organizarii si functionarii
contenciosului administrativ. Aceasta activitate este reglementata prin Legea
nr. 29 din 7 noiembrie 1990, anterioara adoptarii Constitutiei. Aceasta lege
prevede la art. 5 alin. 1 ca "Inainte de a cere tribunalului anularea
actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va
adresa, pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand
i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la
art. 1 alin. 2, autoritatii emitente care este obligata sa rezolve reclamatia
in termen de 30 de zile de la aceasta".
Rezolvarea acestei reclamatii insa nu este calificata ca activitate
jurisdictionala si nu este supusa nici unei taxe. Art. 7 din Legea nr. 29/1990
impune plata taxelor de timbru doar la actiunile introduse in justitie.
Nu omitem nici faptul ca art. 4 din Legea nr. 29/1990 reglementeaza
recursul impotriva actelor administrativ-jurisdictionale, dar actele atacate
trebuie sa emane de la organe administrative investite cu atributii
jurisdictionale pe temei constitutional, ceea ce, in cazul organelor
Ministerului Finantelor, nu exista.
4. Orice activitate jurisdictionala trebuie sa respecte principiul
contradictorialitatii. Acest principiu insa nu se regaseste nici in prevederile
Legii nr. 105/1997 si nici in cele ale Normelor metodologice de aplicare
unitara a procedurii de solutionare a obiectiunilor, contestatiilor si
plangerilor privind impozitele, taxele, alte venituri bugetare si fonduri
speciale, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul finantelor, nr.
1.495 din 22 august 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 232, din 5 septembrie 1997. In pct. 9.10. din norme se prevede ca: "In
vederea verificarii sau constatarii unor situatii de fapt, precizate de petenti
la depunerea contestatiilor, in cazuri justificate, organul de solutionare a
acestora poate dispune verificari pe teren, la care va participa si un
reprezentant al organului care a emis hotararea atacata."
Organul de solutionare nu rezolva un litigiu ivit intre mai multe parti cu
interese contrare, ci se pronunta asupra acuzatiilor de nelegalitate sau de
netemeinicie, aduse actelor incheiate de organele sau de persoanele din
subordinea sa. La rezolvarea acestor cazuri nici nu se cere prezenta
persoanelor care pretind ca au fost lezate in drepturile lor.
5. Dupa cum rezulta si din prevederile Legii nr. 146/1997, taxele de timbru
sunt proprii actiunilor si cererilor introduse la instantele judecatoresti,
celor adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema
de Justitie, precum si actelor notariale.
Pot fi pretinse taxe, in conditiile constitutionale si legale, si pentru
indeplinirea unor acte administrative, cum sunt: eliberarea de licente sau
autorizatii, atestarea unor fapte, eliberarea de adeverinte si altele. In
asemenea cazuri impunerea platii taxelor se justifica prin prestarea unor
servicii, solicitate autoritatilor administratiei publice. Nu este cazul insa
atunci cand se solicita anularea ori modificarea unui act, pretins abuziv,
nelegal sau nefondat, al organului sau al persoanei din subordinea autoritatii
careia i se adreseaza cererea.
Art. 15 lit. m) din Legea nr. 146/1997 prevede scutirea de taxe judiciare
de timbru in actiunile si cererile referitoare la "amenzile de orice
fel". Legea nr. 105/1997 nu prevede nici macar aceasta exceptare.
II. Actul jurisdictional, prin definitie, reprezinta un act de infaptuire a
justitiei. Or, potrivit prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie,
"Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte
instante judecatoresti stabilite de lege".
Constitutia putea sa prevada, cu caracter de exceptie, si posibilitatea
indeplinirii si de catre alte organe a unor acte jurisdictionale premergatoare
declansarii actiunii in justitie, dupa cum a si facut-o in cazul Curtii de
Conturi, dar nu a dorit sa confere asemenea atributii si autoritatilor
administratiei publice.
III. Potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) din Constitutie, "Orice
persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor
si a intereselor sale legitime", iar la alin. (2) al aceluiasi articol se
prevede ca "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
Jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta in a statua ca
instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale, evident daca aceasta
se face in limitele prevederilor constitutionale si ale legii, nu este contrara
principiului accesului liber la justitie atat timp cat decizia organului
administrativ poate fi atacata la instanta judecatoreasca (Decizia nr. 36 din
17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
146 din 10 aprilie 1998). Intrucat, pe baza dispozitiilor art. 9 alin. 1 din
Legea nr. 105/1997, impotriva deciziilor Ministerului Finantelor se poate face
actiune la instanta judecatoreasca competenta, potrivit legii, procedura
instituita prin aceasta lege nu ingradeste liberul acces la justitie (Decizia
nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999).
Curtea Constitutionala a retinut, in jurisprudenta sa, si faptul ca nici o
norma constitutionala nu prevede gratuitatea actului de justitie, iar
stabilirea unor taxe judiciare de timbru, in limite rezonabile, nu este de
natura sa ingradeasca accesul liber la justitie (Decizia nr. 30 din 23
februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178
din 26 aprilie 1999). Stabilirea gradelor de jurisdictie, a competentei
instantelor judecatoresti, a procedurilor de urmat in fata acestora, a cailor
de atac, precum si a taxelor judiciare de timbru datorate in diferite situatii,
Constitutia o lasa la optiunea legiuitorului, fara ca prin aceasta sa fie
ingradit liberul acces la justitie.
Problema se pune insa altfel in cazul in care, prin lege, cum este si Legea
nr. 105/1997, se instituie o procedura administrativa obligatorie, prealabila
actiunii in justitie, conditionata si ea de plata unor taxe de timbru
substantiale.
Nu se poate sustine ca taxele de timbru prevazute la art. 6 din Legea nr.
105/1997 ar avea rolul de a descuraja promovarea cu rea-credinta a unor
contestatii si plangeri, numai in scopul amanarii platii impozitelor sau a
altor sume datorate. Legea nu prevede ca exercitarea caii administrative de
atac ar suspenda executarea obligatiei de plata. Actele organelor fiscale, prin
care se stabileste obligatia de plata "a impozitelor, a contributiilor la
fondurile speciale, a majorarilor de intarziere sau a penalitatilor si
amenzilor ori a altor sume constatate si aplicate", constituie titluri
executorii si se pun imediat in executare prin blocarea conturilor agentilor
economici sau prin alte masuri de executare silita (art. 10 din Ordonanta
Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creantelor bugetare,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie
1996).
Chiar si in situatia in care constatarile organului fiscal sunt contrare
dispozitiilor legale ori se bazeaza pe calcule gresite, s-ar putea ca persoana
lezata printr-o dispozitie nefondata sa nu aiba puterea financiara necesara
pentru a plati, in prealabil, pe langa sumele considerate ca datorate, taxele
de timbru la introducerea contestatiei, apoi a plangerii si, mai apoi, a
actiunii in justitie. Intr-o atare ipoteza exercitarea dreptului de a se adresa
justitiei este, in mod obiectiv, ingradita.
Aceasta ingradire a exercitiului dreptului nu se inlatura nici prin
dispozitia alin. 2 al art. 6 din Legea nr. 105/1997, potrivit careia
"Sumele platite cu titlu de taxe de timbru, aferente contestatiei si
plangerii, se restituie, la cerere, integral sau partial, in raport cu
admiterea integrala sau partiala a acestora". Lipsa sau insuficienta
mijloacelor financiare o impiedica pe persoana vatamata sa se planga chiar si
la Ministerul Finantelor ori sa-si continue demersul, in apararea drepturilor
sale, in justitie. Chiar si in cazul in care dispune initial de aceste mijloace
financiare, indisponibilizarea lor pe o perioada de 5 luni, cat dureaza
procedura administrativa, si pe o alta perioada nelimitata, cat dureaza
procedura in justitie, poate determina un faliment total.
In concluzie, apreciez ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 105/1997
incalca prevederile art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 47 alin. (3), ale art.
48 alin. (1) si ale art. 125 alin. (1) din Constitutie.
Judecator,
Kozsokar Gabor