DECIZIE   Nr. 50 din 23 martie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 105/1997 pentru sanctionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, mai putin ale art. 9, 11 si 12 din lege

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 308 din 30 iunie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 105/1997, ridicata de Societatea Comerciala "Ferom" - S.A. Tulcea in Dosarul nr. 2.021/1998 al Curtii de Apel Constanta - Sectia contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 16 martie 1999 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 23 martie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea de Apel Constanta - Sectia contencios administrativ, prin Incheierea din 26 noiembrie 1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 105/1997, mai putin a art. 9, 11 si 12 din lege, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Ferom" - S.A. Tulcea.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile Legii nr. 105/1997, mai putin ale art. 9, 11 si 12, incalca prevederile art. 123 si 125 din Constitutie privind infaptuirea justitiei si instantele judecatoresti. Se arata ca "instituirea prin lege a cailor de atac adresate aceluiasi organ sau forului sau superior inseamna infiintarea de instante judecatoresti, in afara cadrului constitutional". S-a mai sustinut ca Legea nr. 105/1997 incalca art. 21 din Constitutie, potrivit caruia orice persoana se poate adresa justitiei si nici o lege nu poate ingradi acest drept, deoarece limiteaza accesul liber la justitie prin instituirea de taxe de timbru si prin reglementarea unei proceduri administrative. Totodata s-a sustinut ca Legea nr. 105/1997 contravine art. 47 din Constitutie, in conformitate cu care organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii autoritatilor publice, iar exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza exceptia ca neintemeiata, intrucat dispozitiile Legii nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 123 si 125 din Constitutie, deoarece instituirea procedurilor administrativ-jurisdictionale este de competenta exclusiva a legiuitorului si are drept scop solutionarea mai rapida a unor categorii de litigii si descongestionarea instantelor de judecata de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale. Cat priveste sustinerea ca legea atacata incalca art. 21 din Constitutie, prin instituirea de taxe de timbru si a unei proceduri administrative, instanta o apreciaza, de asemenea, ca neintemeiata. Se arata astfel ca taxele de timbru achitate in solutionarea contestatiilor sau plangerilor pot fi restituite la cerere, integral sau partial, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 105/1997, in raport cu admiterea integrala sau partiala a acestora. Totodata instituirea procedurii administrativ-jurisdictionale nu ingradeste accesul liber la justitie, deoarece acest principiu presupune libertatea neingradita a celor interesati "de a utiliza procedurile instituite de legiuitor, deci si cele speciale stabilite in considerarea unor situatii deosebite, in formele si in modalitatile prevazute de lege". Instanta apreciaza a fi neintemeiata si sustinerea in sensul careia se incalca dispozitiile art. 47 din Constitutie.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece instituirea cailor administrativ-jurisdictionale de solutionare a contestatiilor impotriva actelor de control ale organelor Ministerului Finantelor este de competenta legiuitorului, prin aceasta urmarindu-se solutionarea mai rapida a acestora si descongestionarea instantelor judecatoresti. Prin plata unei taxe de timbru pentru contestatiile in cauza nu este incalcat liberul acces la justitie si nici dreptul de petitionare, deoarece sumele platite cu acest titlu se restituie, la cerere, in raport cu admiterea contestatiei.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat Legea nr. 105/1997 a prevazut o cale administrativa de solutionare a plangerilor, care nu are nici o legatura cu impiedicarea accesului la justitie sau cu dispozitiile art. 123 si 125 din Constitutie. Prin art. 9 din lege se prevede ca impotriva deciziei Ministerului Finantelor se poate face actiune la instanta judecatoreasca. Prevederile Legii nr. 105/1997, se arata in continuare, nu incalca nici art. 47 din Constitutie, deoarece in speta nu ne aflam in fata unei "petitii", ci in prezenta unei cai administrative de atac, in cadrul unei proceduri administrativ-jurisdictionale. Cat priveste taxele de timbru, prevazute la art. 6 din Legea nr. 105/1997, se sustine ca acestea asigura suportarea cheltuielilor unui serviciu public, datorate de agentii economici aflati in culpa prin neindeplinirea obligatiilor lor legale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile autorului exceptiei, ale reprezentantului Ministerului Finantelor, ale procurorului, concluziile scrise ale Directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat Tulcea, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Curtea Constitutionala constata ca prin Legea nr. 105/1997 este reglementata o procedura administrativa pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor privind sumele constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, prin care cei mentionati solicita diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, contributiilor la fondurile speciale, a majorarilor de intarziere sau a penalitatilor si amenzilor ori a altor sume. Competenta de solutionare apartine organului care a intocmit actul de impunere sau de control, precum si, dupa caz, organelor ierarhic superioare.
    Asupra unor dispozitii din Legea nr. 105/1997 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999, si, respectiv, prin Decizia nr. 175 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, prin care s-a retinut ca procedura instituita prin Legea nr. 105/1997 nu poate fi considerata o incalcare a art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, deoarece, pe de o parte, obiectiile, contestatiile sau plangerile formulate impotriva contraventiilor si actelor de control financiar sunt solutionate prin hotarare motivata de seful organului care a incheiat procesul-verbal sau actul de control respectiv, iar pe de alta parte, impotriva acestei hotarari petentul poate formula contestatie, care se solutioneaza, prin emiterea unei dispozitii, de catre directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz. Impotriva acestei dispozitii se poate formula plangere la Ministerul Finantelor, iar impotriva deciziei Ministerului Finantelor este deschisa calea actiunii in justitie conform art. 9 din Legea nr. 105/1997.
    Legea nr. 105/1997, reglementand o modalitate procedurala prealabila actiunii la instantele judecatoresti, nu contravine art. 123 si 125 din Constitutie, intrucat nu se constituie o instanta judecatoreasca in intelesul acestor prevederi ale legii fundamentale. Referitor la legitimitatea constitutionala a procedurilor administrativ-jurisdictionale, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdictionale nu contravine dispozitiilor constitutionale cat timp decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti si ca "existenta unor organe de jurisdictie nu poate sa duca la inlaturarea interventiei instantelor judecatoresti, in conditiile stabilite de lege". In atare situatie "este exclusa posibilitatea ca un organ al administratiei publice, chiar cu activitate jurisdictionala, sa se substituie instantei judecatoresti", astfel ca partilor nu li se limiteaza exercitarea unui drept consfintit de Constitutie.
    Prin art. 3 - 5 din Legea nr. 105/1997 se prevede o anumita forma de recurs administrativ, iar in art. 6 din lege este reglementata taxa de timbru pentru caile de atac. Autorul exceptiei sustine ca instituirea unei taxe de timbru este neconstitutionala, deoarece in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 47 din Constitutie referitoare la dreptul de petitionare, iar exercitarea acestuia este scutita de taxa.
    Curtea Constitutionala constata ca nu este vorba despre o petitie, ci de o cale administrativa de atac, nefiind aplicabile in aceasta speta prevederile art. 47 din Constitutie.
    Aprecierea constitutionalitatii instituirii unor taxe de timbru in cadrul recursului administrativ poate fi facuta numai in raport cu dispozitiile art. 48 din Constitutie. Acest text nu cuprinde nici o mentiune referitoare la timbrare. Sub acest aspect nu exista nici o interdictie care sa indreptateasca netimbrarea recursurilor in contencios administrativ. Prevederile art. 48 alin. (2) din Constitutie dispun ca limitele si conditiile exercitarii drepturilor prevazute la alin. (1) se stabilesc prin lege organica, care in speta este Legea nr. 29/1990. Or, art. 3 din aceasta lege prevede, in ceea ce priveste recursul administrativ ierarhic, ca organele care solutioneaza aceste plangeri, precum si conditiile de rezolvare se vor stabili prin lege. In cazul de fata aceasta lege este Legea nr. 105/1997 care, printre alte conditii pe care le contine, prevede si timbrarea ad valorem, justificarea ei fiind determinata de stavilirea unor abuzuri care s-ar putea comite in exercitarea dreptului respectiv, daca orice sesizare ar fi scutita de timbrare.
    Pentru motivele aratate exceptia de neconstitutionalitate urmeaza a fi respinsa.

    Avand in vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 105/1997 pentru sanctionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, mai putin ale art. 9, 11 si 12 din lege, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Ferom" - S.A. Tulcea in Dosarul nr. 2.021/1998 al Curtii de Apel Constanta - Sectia contencios administrativ.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 1999.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu

                                            *

                          OPINIE SEPARATA

    Dispozitiile art. 6 din Legea nr. 105/1997, potrivit carora: "Contestatiile adresate directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestata, dar nu mai putin de 10.000 lei, iar plangerile adresate Ministerului Finantelor sunt supuse unei taxe de timbru de 1% la suma contestata, dar nu mai putin de 10.000 lei", sunt neconstitutionale, intrucat nici o norma constitutionala nu confera ministrului finantelor si organelor din subordinea sa atributii jurisdictionale, care sa justifice incasarea vreunei taxe de timbru, iar prin conditiile in care poate fi exercitata calea administrativa de atac, prevazuta de lege, se ingradeste accesul liber la justitie.
    I. Examinarea si solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor, formulate impotriva constatarilor si dispozitiilor organelor Ministerului Finantelor, abilitate sa efectueze acte de control sau de impunere, nu pot fi considerate activitati jurisdictionale pentru mai multe motive:
    1. Constitutia, in capitolul V "Administratia publica", Sectiunea 1 "Administratia publica centrala de specialitate", art. 116 alin. (1), prevede ca "Ministerele se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii". Nici in acest articol, dar nici in tot capitolul nu se prevede ca autoritatile administratiei publice ar avea si atributii jurisdictionale sau ca legea de organizare si functionare le-ar putea conferi asemenea atributii. In cazul in care constituanta ar fi dorit sa le confere asemenea atributii, ar fi prevazut in mod expres aceasta, cum a prevazut-o pentru Curtea de Conturi: "Curtea exercita si atributii jurisdictionale (art. 139 alin. (1) teza a 2-a din Constitutie)."
    Organizarea si functionarea Ministerului Finantelor nu sunt reglementate prin lege, ci prin Hotararea Guvernului nr. 447 din 12 august 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 197 din 18 august 1997. In art. 1 al acestei hotarari se prevede ca "Ministerul Finantelor se organizeaza si functioneaza ca organ al administratiei publice centrale de specialitate, cu rol de sinteza, care aplica strategia si programul Guvernului in domeniul finantelor publice". Printre atributiile Ministerului Finantelor se prevede in art. 3 pct. 38 ca "solutioneaza, in conformitate cu prevederile legale, plangerile, contestatiile, cererile de revizuire si apelurile persoanelor fizice si juridice, indreptate impotriva modului de rezolvare a acestora de catre organele Ministerului Finantelor", dar nu se califica aceasta atributie ca avand caracter jurisdictional. De altfel, o hotarare a Guvernului nu are puterea de a abilita legiuitorul sa reglementeze intr-un anume mod rezolvarea reclamatiilor adresate ministerului impotriva actelor organelor din subordinea sa.
    2. Potrivit definitiei date in art. 1 din Legea nr. 105/1997, "Obiectiunile, contestatiile si plangerile formulate in conditiile prezentei legi sunt cai administrative de atac prin care se solicita diminuarea sau anularea, dupa caz, a impozitelor, taxelor, a contributiilor la fondurile speciale, a majorarilor de intarziere sau a penalitatilor si amenzilor ori a altor sume constatate si aplicate de organele Ministerului Finantelor, abilitate, potrivit legii, sa efectueze acte de control sau de impunere".
    Aceasta caracterizare de "cale administrativa de atac" nu poate fi extinsa in sensul ca inseamna si activitate jurisdictionala.
    Obiectiunile, contestatiile si plangerile sunt indreptate impotriva actelor incheiate de personalul angajat la organele Ministerului Finantelor. Aceste acte pot fi perfect legale si temeinice, dar, in anumite cazuri, pot fi si nelegale sau nefondate. Actele organelor fiscale pot fi nefondate sau chiar nelegale, din cauza incompetentei, neglijentei, superficialitatii ori abuzului persoanelor care le-au instrumentat. Nici una dintre aceste posibilitati nu poate fi exclusa de plano. Nelegalitatea sau netemeinicia poate fi reala ori doar presupusa de persoana vizata, care apreciaza in mod diferit situatia de fapt ori dispozitiile legale incidente. Important este insa faptul ca atat directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat, cat si Ministerul Finantelor sunt sesizate pentru a examina si a se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei actelor incheiate de personalul din subordine. Or, aceasta activitate nu are caracter jurisdictional.
    3. Pornind de la natura Ministerului Finantelor si a organelor sale, de autoritati ale administratiei publice, activitatea lor, desfasurata in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 105/1997, in lumina prevederilor constitutionale, este susceptibila de a fi caracterizata sub unul dintre urmatoarele doua aspecte:
    a) Activitatea de solutionare a unor petitii, cand reclamatia impotriva actului functionarului din cadrul organului financiar este formulata de o persoana fizica. In aceasta acceptiune este vizat art. 47 din Constitutie, care in alin. (1) prevede ca: "Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor". Alin. (3) al aceluiasi articol prevede ca "Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa".
    b) Solutionarea unei reclamatii administrative, prealabile promovarii actiunii in justitie. O asemenea activitate se desfasoara pe baza dreptului prevazut la art. 48 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia: "Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei" si alin. (2): "Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica."
    Legea nr. 105/1997 este o lege ordinara.
    Textul constitutional citat constituie temeiul organizarii si functionarii contenciosului administrativ. Aceasta activitate este reglementata prin Legea nr. 29 din 7 noiembrie 1990, anterioara adoptarii Constitutiei. Aceasta lege prevede la art. 5 alin. 1 ca "Inainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa, pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1 alin. 2, autoritatii emitente care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta".
    Rezolvarea acestei reclamatii insa nu este calificata ca activitate jurisdictionala si nu este supusa nici unei taxe. Art. 7 din Legea nr. 29/1990 impune plata taxelor de timbru doar la actiunile introduse in justitie.
    Nu omitem nici faptul ca art. 4 din Legea nr. 29/1990 reglementeaza recursul impotriva actelor administrativ-jurisdictionale, dar actele atacate trebuie sa emane de la organe administrative investite cu atributii jurisdictionale pe temei constitutional, ceea ce, in cazul organelor Ministerului Finantelor, nu exista.
    4. Orice activitate jurisdictionala trebuie sa respecte principiul contradictorialitatii. Acest principiu insa nu se regaseste nici in prevederile Legii nr. 105/1997 si nici in cele ale Normelor metodologice de aplicare unitara a procedurii de solutionare a obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor privind impozitele, taxele, alte venituri bugetare si fonduri speciale, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul finantelor, nr. 1.495 din 22 august 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232, din 5 septembrie 1997. In pct. 9.10. din norme se prevede ca: "In vederea verificarii sau constatarii unor situatii de fapt, precizate de petenti la depunerea contestatiilor, in cazuri justificate, organul de solutionare a acestora poate dispune verificari pe teren, la care va participa si un reprezentant al organului care a emis hotararea atacata."
    Organul de solutionare nu rezolva un litigiu ivit intre mai multe parti cu interese contrare, ci se pronunta asupra acuzatiilor de nelegalitate sau de netemeinicie, aduse actelor incheiate de organele sau de persoanele din subordinea sa. La rezolvarea acestor cazuri nici nu se cere prezenta persoanelor care pretind ca au fost lezate in drepturile lor.
    5. Dupa cum rezulta si din prevederile Legii nr. 146/1997, taxele de timbru sunt proprii actiunilor si cererilor introduse la instantele judecatoresti, celor adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, precum si actelor notariale.
    Pot fi pretinse taxe, in conditiile constitutionale si legale, si pentru indeplinirea unor acte administrative, cum sunt: eliberarea de licente sau autorizatii, atestarea unor fapte, eliberarea de adeverinte si altele. In asemenea cazuri impunerea platii taxelor se justifica prin prestarea unor servicii, solicitate autoritatilor administratiei publice. Nu este cazul insa atunci cand se solicita anularea ori modificarea unui act, pretins abuziv, nelegal sau nefondat, al organului sau al persoanei din subordinea autoritatii careia i se adreseaza cererea.
    Art. 15 lit. m) din Legea nr. 146/1997 prevede scutirea de taxe judiciare de timbru in actiunile si cererile referitoare la "amenzile de orice fel". Legea nr. 105/1997 nu prevede nici macar aceasta exceptare.
    II. Actul jurisdictional, prin definitie, reprezinta un act de infaptuire a justitiei. Or, potrivit prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".
    Constitutia putea sa prevada, cu caracter de exceptie, si posibilitatea indeplinirii si de catre alte organe a unor acte jurisdictionale premergatoare declansarii actiunii in justitie, dupa cum a si facut-o in cazul Curtii de Conturi, dar nu a dorit sa confere asemenea atributii si autoritatilor administratiei publice.
    III. Potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) din Constitutie, "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", iar la alin. (2) al aceluiasi articol se prevede ca "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
    Jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta in a statua ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale, evident daca aceasta se face in limitele prevederilor constitutionale si ale legii, nu este contrara principiului accesului liber la justitie atat timp cat decizia organului administrativ poate fi atacata la instanta judecatoreasca (Decizia nr. 36 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998). Intrucat, pe baza dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 105/1997, impotriva deciziilor Ministerului Finantelor se poate face actiune la instanta judecatoreasca competenta, potrivit legii, procedura instituita prin aceasta lege nu ingradeste liberul acces la justitie (Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999).
    Curtea Constitutionala a retinut, in jurisprudenta sa, si faptul ca nici o norma constitutionala nu prevede gratuitatea actului de justitie, iar stabilirea unor taxe judiciare de timbru, in limite rezonabile, nu este de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie (Decizia nr. 30 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999). Stabilirea gradelor de jurisdictie, a competentei instantelor judecatoresti, a procedurilor de urmat in fata acestora, a cailor de atac, precum si a taxelor judiciare de timbru datorate in diferite situatii, Constitutia o lasa la optiunea legiuitorului, fara ca prin aceasta sa fie ingradit liberul acces la justitie.
    Problema se pune insa altfel in cazul in care, prin lege, cum este si Legea nr. 105/1997, se instituie o procedura administrativa obligatorie, prealabila actiunii in justitie, conditionata si ea de plata unor taxe de timbru substantiale.
    Nu se poate sustine ca taxele de timbru prevazute la art. 6 din Legea nr. 105/1997 ar avea rolul de a descuraja promovarea cu rea-credinta a unor contestatii si plangeri, numai in scopul amanarii platii impozitelor sau a altor sume datorate. Legea nu prevede ca exercitarea caii administrative de atac ar suspenda executarea obligatiei de plata. Actele organelor fiscale, prin care se stabileste obligatia de plata "a impozitelor, a contributiilor la fondurile speciale, a majorarilor de intarziere sau a penalitatilor si amenzilor ori a altor sume constatate si aplicate", constituie titluri executorii si se pun imediat in executare prin blocarea conturilor agentilor economici sau prin alte masuri de executare silita (art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creantelor bugetare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996).
    Chiar si in situatia in care constatarile organului fiscal sunt contrare dispozitiilor legale ori se bazeaza pe calcule gresite, s-ar putea ca persoana lezata printr-o dispozitie nefondata sa nu aiba puterea financiara necesara pentru a plati, in prealabil, pe langa sumele considerate ca datorate, taxele de timbru la introducerea contestatiei, apoi a plangerii si, mai apoi, a actiunii in justitie. Intr-o atare ipoteza exercitarea dreptului de a se adresa justitiei este, in mod obiectiv, ingradita.
    Aceasta ingradire a exercitiului dreptului nu se inlatura nici prin dispozitia alin. 2 al art. 6 din Legea nr. 105/1997, potrivit careia "Sumele platite cu titlu de taxe de timbru, aferente contestatiei si plangerii, se restituie, la cerere, integral sau partial, in raport cu admiterea integrala sau partiala a acestora". Lipsa sau insuficienta mijloacelor financiare o impiedica pe persoana vatamata sa se planga chiar si la Ministerul Finantelor ori sa-si continue demersul, in apararea drepturilor sale, in justitie. Chiar si in cazul in care dispune initial de aceste mijloace financiare, indisponibilizarea lor pe o perioada de 5 luni, cat dureaza procedura administrativa, si pe o alta perioada nelimitata, cat dureaza procedura in justitie, poate determina un faliment total.
    In concluzie, apreciez ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 105/1997 incalca prevederile art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 47 alin. (3), ale art. 48 alin. (1) si ale art. 125 alin. (1) din Constitutie.

                                 Judecator,
                               Kozsokar Gabor