DECIZIE Nr. 5 din 20
februarie 2006
privind organizarea
judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 176 alin. 1
lit. b) din Codul penal in cazul actelor de violenta savarsite in aceeasi
imprejurare, cu intentia de a ucide, asupra a doua persoane, dintre care una a
decedat
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 492 din 7 iunie 2006
Dosar nr. 32/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispoziţiilor art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal în cazul
actelor de violenţă săvârşite în aceeaşi împrejurare, cu intenţia de a ucide,
asupra a două persoane, dintre care una a decedat.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de
judecători din totalul de 106 judecători în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că
actele de violenţă cu intenţia directă sau indirectă de a ucide, săvârşite în
aceeaşi împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat,
constituie atât infracţiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav -
comisă asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz,
simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art.
176 alin. 1 lit. b) din Codul penal în cazul actelor de violenţă săvârşite în
aceeaşi împrejurare, cu intenţia directă sau indirectă de a ucide, asupra a
două persoane, dintre care una a decedat.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
actele de violenţă comise în aceeaşi împrejurare, cu intenţia directă sau
indirectă de a ucide, asupra a două persoane, dintre care una a decedat,
constituie o singură infracţiune, de omor deosebit de grav, prevăzută în art.
176 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
In motivarea acestei opinii s-a relevat că finalitatea
avută în vedere prin art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal este îndeplinită
şi în cazul în care a decedat numai una dintre cele două persoane vizate prin
actele de violenţă comise în scopul de a ucide, considerându-se că este
suficient ca autorul să fi acţionat cu intenţia de a ucide două sau mai multe
persoane, iar rezultatul acţiunii să constea în producerea decesului a cel
puţin unei persoane.
Alte instanţe, dimpotrivă, au decis că actele de
violenţă săvârşite în aceeaşi împrejurare, cu intenţia de a ucide,asupra a două
persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracţiunea de omor -
simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane,
cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav,
aflate în concurs.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Intr-adevăr, prin art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul
penal se prevede că omorul săvârşit „asupra a două sau mai multor
persoane" constituie infracţiune de omor deosebit de grav.
Din această prevedere a legii rezultă că, pentru
existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav în forma menţionată, este
necesar ca acţiunea, comisă cu intenţia de a ucide, să fie îndreptată împotriva
a două sau mai multe persoane şi să aibă ca rezultat decesul a cel puţin două
dintre ele.
In ipoteza în care acţiunea
îndreptată împotriva mai multor persoane, cu intenţia directă sau indirectă de
a ucide, are ca rezultat moartea unei singure victime, nu se poate reţine
existenţa agravantei determinate de pluralitatea de victime la care se referă
art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
A considera altfel ar însemna să fie depăşită voinţa
legiuitorului, exprimată explicit în cadrul reglementării date prin acest text
de lege, potrivit căreia actele de violenţă îndreptate în aceeaşi împrejurare
împotriva unei pluralităţi de victime sunt susceptibile de a fi considerate
săvârşite în condiţiile unei atari agravante numai dacă au avut ca rezultat
producerea morţii a cel puţin două persoane.
Aşa fiind, în cazul în care a decedat numai una dintre
cele două persoane asupra cărora s-au exercitat actele de violenţă cu scopul de
a ucide, fapta nu va putea fi încadrată în infracţiunea de omor deosebit de
grav prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal, ci într-o singură
infracţiune consumată de omor, prevăzută în art. 174, respectiv de omor
calificat, prevăzută în art. 175, ori de omor deosebit de grav, prevăzută în
art. 176 alin. 1, cu excepţia lit. b), din Codul penal, precum şi în tentativă
la una dintre aceste infracţiuni, deoarece într-un asemenea caz unitatea infracţională
legală nu poate subzista.
Prin urmare, câtă vreme actele de violenţă comise în
aceeaşi împrejurare, în scopul de a ucide, nu au produs decesul ambelor victime, fapta nu poate
fi încadrată în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176
alin. 1 lit. b) din Codul penal, după cum o astfel de faptă nu ar putea fi
încadrată în tentativă la această infracţiune decât în cazul când nu s-a produs
decesul nici uneia dintre cele două victime vizate de agresor.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
4142 din Codul de
procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
stabili că actele de violenţă săvârşite în aceeaşi împrejurare, cu intenţia de
a ucide, asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât
infracţiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra
unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat
sau deosebit de grav, aflate în concurs, în astfel de situaţii nefiind
aplicabilă agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
Stabilesc că actele de violenţă cu intenţia de a ucide,
săvârşite în aceeaşi împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a
decedat, constituie atât infracţiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit
de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după
caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs.
Agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din
Codul penal nu este aplicabilă în cazul faptelor menţionate.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie
2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Victoria Maftei