Decizia Nr.186 din 29.03.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Biroul Executorului Judecătoresc Gelu Iulian Grasu în Dosarul nr. 14.826/212/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 286D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.826/212/2015, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de pârâtul-apelant Biroul Executorului Judecătoresc Gelu Iulian Grasu cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3.008/2016 şi a Încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2015, pronunţate de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 14.826/212/2015, prin care s-a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie formulată de pârât.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că „precizarea cuprinsă în art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în sensul timbrării cererii de chemare în garanţie după regulile aplicabile obiectului cererii" este neconstituţională, deoarece instituie un tratament discriminatoriu pentru pârâtul care formulează cerere de chemare în garanţie a asigurătorului său, apreciind, astfel, că nu este echitabilă obligarea pârâtului la plata unei taxe raportate la pretenţiile, încă nedovedite, ale reclamantului. Consideră că reglementarea criticată este contrară şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, de vreme ce, prin instituirea obligaţiei de plată a unei taxe calculate la valoarea unor pretenţii ce nu îi aparţin, i se încalcă dreptul de proprietate, având în vedere că nu este garantată recuperarea taxei, în situaţia respingerii acţiunii. Apreciază, de asemenea, că prin „taxa abuzivă" impusă de textul criticat se aduce atingere şi dreptului la apărare al pârâtului, acesta fiind împiedicat să îşi formuleze în mod eficient apărarea. 6. Totodată, în susţinerea contrarietăţii reglementării criticate cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este invocat caracterul cererii de chemare în garanţie, de veritabil mijloc de apărare a patrimoniului pârâtului, sens în care face referire la prevederile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură civilă.7. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei sale, instanţa de judecată invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie, prin care s-a statuat că legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Totodată, invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care s-a statuat că atât „obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie". S-a arătat, de asemenea, că, „plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora".10. Avocatul Poporului învederează faptul că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exemplu fiind Decizia nr. 606 din 4 noiembrie 2014. În acest context, învederează faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat cu acel prilej, în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum cererile de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală." 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens, este Decizia nr. 305 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 noiembrie 2017, şi Decizia nr. 842 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 2 aprilie 2018, prin care Curtea a constatat că prevederile criticate sunt constituţionale.16. Curtea precizează, totodată, că soluţia legislativă cuprinsă în art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se regăsea, iniţial, în cuprinsul art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevederi de lege asupra cărora Curtea s-a pronunţat, de asemenea, în repetate rânduri, în sensul constatării constituţionalităţii acestora (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 1.039 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011).17. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că „procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenţie/garanţie este aceeaşi cu cea aplicabilă cererii principale, nu şi cuantumul taxei, care se calculează în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea de intervenţie/garanţie. În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiţiei, nr. 760/C/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora «Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie ce apar în urma unei acţiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri»."18. În jurisprudenţa sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorităţii judecătoreşti corespunde asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007). În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Curtea a mai reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.19. De asemenea, potrivit art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar, în anumite situaţii, expres prevăzute de lege, instanţa acordă şi persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti.20. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat, în jurisprudenţa sa, dacă accesul liber la justiţie este un drept absolut şi dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Astfel, instanţa europeană a statuat că „dreptul la un tribunal" nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligaţia de a plăti în faţa instanţelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanţă sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, fiind proporţională cu suma solicitată de reclamant (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 31).21. Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.22. Distinct de cele mai sus menţionate, Curtea arată că, astfel cum rezultă din cuprinsul reglementării criticate, procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de chemare în garanţie nu se raportează la obiectul cererii principale, ci la cel al cererii de chemare în garanţie, în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea respectivă. Aşa fiind, pârâtul nu ajunge să timbreze pretenţiile reclamantului, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci propriile sale pretenţii îndreptate împotriva chematului în garanţie.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Biroul Executorului Judecătoresc Gelu Iulian Grasu în Dosarul nr. 14.826/212/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora