DECIZIE Nr.
497 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 380 din 8 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Termo Service" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr.
19752./245/2008 al Tribunalului laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 19752/245/2008, Tribunalul Iaşi -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Termo Service" - S.A. din laşi în cadrul
soluţionării unei cauze civile având ca obiect asigurare dovezi.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece reglementează în mod diferit şi
discriminatoriu condiţiile de declarare a recursului, în funcţie de
citarea sau necitarea părţilor, părţile care au fost citate
având o situaţie dezavantajoasă, întrucât nu cunosc considerentele încheierii
pe care au dreptul şi doresc să o atace cu recurs.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de
lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 238 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, având următorul conţinut: „Incheierea instanţei
este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de
la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de
la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul
egalităţii în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 29 alin.
(1) privind libertatea gândirii, a opiniilor şi a credinţelor
religioase, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiţionare şi
ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor procedurale criticate,
dacă asigurarea dovezii s-a cerut pe cale principală, încheierea
instanţei de respingere a cererii poate fi atacată cu recurs, în
termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea
părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără
citarea lor.
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor
art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată, deci
inclusiv stabilirea unor termene procedurale şi a momentului de la care
încep să curgă acestea, este de competenţa exclusivă a
legiuitorului, evident cu respectarea celorlalte principii sau prevederi din
Legea fundamentală.
In acest sens, Curtea constată că este
neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principul
egalităţii în faţa legii, deoarece, sub aspectul momentului de
la care începe să curgă termenul de exercitare a recursului,
părţile care au fost citate nu sunt în aceeaşi situaţie
juridică cu părţile care nu au fost citate, şi, prin
urmare, nu li se poate aplica acelaşi tratament juridic. Pe de altă
parte, este firească şi justificată reglementarea
criticată, deoarece părţile care nu au fost citate nu pot avea
cunoştinţă de încheierea instanţei de judecată decat
în momentul comunicării acesteia, spre deosebire de părţile care
au fost citate şi care pot lua cunoştinţă de încheiere în
momentul pronunţării ei.
Imprejurarea că termenul de declarare a recursului
împotriva încheierii de asigurare a dovezilor pe cale principală este de 5
zile şi curge diferit, de la data pronunţării sau de la data
comunicării, nu echivalează cu împiedicarea accesului liber la
justiţie ori cu încălcarea dreptului la apărare, prevăzute
de art. 21 şi 24 din Legea fundamentală, deoarece dispoziţiile
de lege criticate reglementează tocmai posibilitatea părţilor de
a declara recurs împotriva încheierii de asigurare a dovezilor, pe cale
principală.
In final, Curtea observă, pe de-o parte, că
dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (1) privind libertatea
gândirii, a opiniilor şi a credinţelor religioase şi ale art. 52
alin. (1) privind dreptul de petiţionare nu au relevanţă în
cauza de faţă, iar, pe de altă parte, că nici prevederile
art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispoziţiile
de lege criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului
vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin
urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma
constituţională pretins a fi încălcată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termo Service"
- S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 19752./245/2008 al Tribunalului Iaşi -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean