DECIZIE Nr.
495 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr.
51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si ale art. II
alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 544 din 23 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004, prin care au fost modificate
dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat, şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, excepţie ridicată de Filiala Băileşti - Gorj a Asociaţiei
„Figaro Potra" Alba Iulia în Dosarul nr. 3.368/2005 al Tribunalului Gorj -
Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc la data de 25 mai 2006 şi au
fost consemnate prin încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de
timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 8 iunie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.368/2005, Tribunalul Gorj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004,
prin care au fost modificate dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Filiala Băileşti - Gorj a
Asociaţiei „Figaro Potra" Alba Iulia cu ocazia soluţionării apelului
declarat împotriva Sentinţei civile nr. 51 din 20 decembrie 2004, pronunţată de
Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 9/PJ/2004.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă,
că dispoziţiile art. I pct. 68
din Legea nr. 255/2004 încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor
în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece dispun
încetarea efectelor unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin
care se înfiinţaseră, anterior modificării Legii nr. 51/1995, mai multe
asociaţii de consultanţă şi reprezentare juridică. In ceea ce priveşte art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005,
autorul excepţiei consideră că aplicarea acestor dispoziţii este retroactivă,
ceea ce încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2).
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale,
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie următoarele dispoziţii de lege:
- Art. I pct. 68 din Legea
nr. 255/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Prin
acest text de lege au fost modificate dispoziţiile
art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, după cum urmează:
„Art. 82. - (1) La
data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care
au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin
hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare
sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea.
Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte
potrivit legii penale.
(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a
prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ
sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de
consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor
prezentei legi.";
- Art. II alin. (2) din
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit
cărora „Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în
vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa
tribunalului se trimit la tribunale".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în
stat şi ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că niciuna dintre dispoziţiile de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate
nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Astfel, critica adusă reglementării prevăzute de art.
82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 privind încălcarea art. 1 alin. (4)
din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece, motivând-o, autorul excepţiei
extinde interdicţia imixtiunii în actul de justiţie, constând în interpretarea
şi aplicarea unei norme legale la o situaţie de fapt concretă, şi la
posibilitatea reglementării normative a infrastructurii justiţiei, ca şi asupra
procedurii pe care aceasta este ţinută să o respecte în derularea activităţii
proprii, de înfăptuire a justiţiei.
De altfel, acest text de lege a mai făcut obiectul
controlului de constituţionalitate prin raportate la aceleaşi prevederi din
Legea fundamentală. In acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 61 din 2
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006.
Cu acel prilej Curtea Constituţională a invocat în
argumentarea soluţiei jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în Cauza Bota contra României, 2003, care viza o asociaţie de consultanţă juridică similară,
Curtea a decis, cu privire la admisibilitatea cererii, că dizolvarea asociaţiei
respective, care funcţiona cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, este proporţională cu scopul
vizat şi că motivele invocate de jurisdicţiile interne se dovedesc pertinente
şi suficiente. De aceea, Curtea a conchis că ingerinţa era „necesară într-o
societate democratică".
Potrivit art. II alin. (2) din
Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării
în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. In
toate aceste cazuri trimiterea dosarelor la instanţa competentă, potrivit legii
noi, se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o hotărâre de
declinare a competenţei. Se constată că nu poate fi primită critica privind
retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile de lege criticate sunt norme
de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru
trecut.
In acest sens este Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 193 din 1 martie 2006.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, excepţie ridicată de Filiala Băileşti - Gorj a Asociaţiei
„Figaro Potra" Alba Iulia în Dosarul nr. 3.368/2005 al Tribunalului Gorj -
Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman