DECIZIE Nr.
491 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 21 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al
Tribunalului Constanţa -Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
indicând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.379/COM/2005, Tribunalul Constanţa -Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism" - S.A. din Neptun
într-o cauză comercială având drept obiect suspendarea executării unor hotărâri
ale adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii comerciale
menţionate mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate afectează dreptul de
proprietate al acţionarilor majoritari, prin aceea că permit suspendarea, pe
cale judecătorească, a executării hotărârilor adunării generale a acţionarilor
după bunul plac al acţionarilor minoritari, în scop şicanatoriu şi fără ca
aceştia să fie răspunzători pentru prejudiciul astfel cauzat.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Suspendarea executării unei hotărâri a
acţionarilor, solicitată în temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990, este
dispusă de către instanţa
judecătorească doar în urma examinării temeiniciei motivelor invocate de
reclamant, fiind exclusă consacrarea judecătorească a unui abuz de drept.
Suspendarea acordată astfel are menirea de a restabili ordinea de drept,
protejând atât interesele acţionarilor minoritari, cât şi cele ale celor
majoritari. Mai mult, potrivit alin. (2) din textul de lege criticat, odată cu
dispunerea suspendării, reclamantul poate fi obligat la plata unei cauţiuni cu
titlu de garanţie pentru acoperirea eventualului prejudiciu creat şi solicitat,
în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârii acţionarilor, de partea
interesată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 133 din
Legea nr. 31/1990 protejează dreptul de proprietate al acţionarilor care se
consideră vătămaţi, iar posibilitatea instanţei de judecată de a suspenda
hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele
reclamanţilor, ci şi ale celorlalţi acţionari, ale societăţii comerciale şi ale
terţilor. Mai mult, textul de lege criticat oferă şi garanţii procesuale
împotriva unor contestaţii cu caracter sicanatoriu, de natură să descurajeze
cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor
procesuale, în acest scop fiind instituită posibilitatea impunerii de către
judecător a unei cauţiuni.
Totodată, dreptul de proprietate pretins a fi încălcat
nu este un drept absolut, ci un drept care comportă ingerinţe legale şi
proporţionale cu scopul urmărit, conţinutul şi limitele sale fiind, potrivit
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, stabilite de lege.
De asemenea, Curtea Constituţională a mai avut prilejul
de a mai examina în jurisprudenţa sa constituţionalitatea prevederilor legale
criticate, pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel că această soluţie se menţine şi în cazul de
faţă.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Prevederile art. 44 din Constituţie pretins a fi
încălcate consacră competenţa legiuitorului de a stabili „conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate", respectiv cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor acestui drept, astfel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, în egală măsură ocrotite. Astfel, textul de lege criticat urmăreşte
să prevină abuzurile acţionarilor majoritari şi să pună în valoare principiul
constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată.
Instanţa sesizată apreciază atât asupra temeiniciei cererii de suspendare a
hotărârii atacate, cât şi asupra caracterului eventual sicanatoriu, având
posibilitatea ca, în urma dispunerii suspendării, să stabilească o cauţiune de
natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a
drepturilor procesuale. Totodată, cauţiunea constituie o garanţie pentru
obţinerea despăgubirilor create prin amânarea executării hotărârii atacate şi
solicitate de partea
interesată ca urmare a respingerii acţiunii în anulare a acestei hotărâri.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a
fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Din examinarea
criticii susţinute în motivarea excepţiei rezultă că, în realitate, autorul
acesteia vizează dispoziţiile alin. (1) al art. 133, astfel că doar asupra
acestora Curtea Constituţională se va pronunţa. Textul de lege criticat are următorul
cuprins: „O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere
instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii
atacate."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale
menţionate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din
Constituţie, care consacră principiul garantării şi ocrotirii dreptului de
proprietate în mod egal de lege, indiferent de titular.
Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile
din Legea fundamentală invocate, Curtea
Constituţională constată că acestea au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la normele constituţionale pretins a fi
încălcate şi în prezenta cauză şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 528 din 22 iunie
2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
reţinând că „dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror
stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de
competenţa autorităţii legiuitoare. Curtea constată, de asemenea, că art. 133
alin. (1) şi (2) din legea criticată permite instanţei de judecată ca, ţinând
seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual
sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a
acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze
cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor
procesuale. De asemenea, Curtea mai reţine că depunerea cauţiunii constituie o
garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor
luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi
obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării
hotărârii respective. In consecinţă, Curtea constată că prevederile legale
criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)
şi (2) teza întâi".
Intrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente
noi care să determine modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele ce au stat la baza
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al
Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă