Decizia Nr.488 din 10.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 9.968/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.536D/2011.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea acesteia, întrucât măsurile prevăzute de Legea nr. 118/2010 nu au avut caracter temporar.De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate creează trei tipuri de discriminări, în raport cu cei ce ar fi trebuit să contribuie la echilibrarea bugetului de stat consolidat, în raport cu cheltuielile totale şi în raport cu cheltuielile de personal la bugetul de stat. Depune în acest sens un document intitulat „Calculul estimativ al influenţei tăierii cu 25% a salariilor în a doua jumătate a anului 2010“.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9.968/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul Corneliu Căileanu într-un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate ar fi trebuit să urmărească stabilirea şi implementarea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Bugetul care trebuia reechilibrat nu era bugetul de stat, ci bugetul general consolidat, prin luarea unor măsuri atât pentru reducerea cheltuielilor, cât şi pentru sporirea veniturilor la buget. Ca urmare, nu toţi cetăţenii ţării sunt afectaţi de aceste măsuri de echilibrare, ci numai bugetarii.Pe de altă parte, arată că reducerea de 25% nu se regăseşte integral nici măcar la nivelul cheltuielilor de personal de la bugetul de stat şi cu atât mai puţin la nivelul cheltuielilor de personal din bugetul general consolidat sau la nivelul cheltuielilor totale din bugetul general consolidat.Totodată, arată că cei cărora li s-au redus cu 25% drepturile salariale sau/şi de natură salarială se află în mod vădit într-o situaţie defavorizată faţă de persoanele care nu au contribuit în niciun fel la reechilibrarea bugetului general consolidat, fie în partea de venituri, fie în partea de cheltuieli şi, mai mult, au fost avantajate de măsurile luate, deoarece o parte din sumele obţinute prin aplicarea măsurilor legii au fost redirecţionate către acestea. Discriminarea trebuie analizată în raport cu contribuţia fiecărui cetăţean la veniturile bugetului general consolidat şi în raport cu sumele cheltuite de fiecare cetăţean din buget (fie el buget de stat, fie buget general consolidat).Mai arată că atât legislaţia internaţională privind drepturile omului, cât şi legislaţia naţională sancţionează acest tip de comportament, putându-se ajunge inclusiv la pedepse penale.În aceste condiţii, ingerinţa statului referitoare la dreptul de proprietate privată nu mai este proporţională cu scopul legitim urmărit, nemaiexistând un echilibru just între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, cei afectaţi fiind obligaţi să suporte o sarcină disproporţionată.Măsurile dispuse de Legea nr. 118/2010 nu au avut caracter temporar, astfel cum a prevăzut Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872/2010 şi nr. 874/2010.Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, sens în care invocă Decizia nr. 872/2010 a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.414/2009 şi nr. 1.155/2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, care au următorul conţinut:– Art. 1: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5), potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, art. 15 alin. (1), potrivit căruia „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea“, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 16 alin. (2), potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţă, prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 66/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012. Cu aceste prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, reţinând că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă, ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale“, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională. Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că această măsura prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Totodată, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, întrucât drepturile salariale din sectorul bugetar stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime se determină concret prin negocieri colective, dar numai între limitele legale, conform prevederilor art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. Curtea a mai reţinut că drepturile salariale neîncasate nu reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile şi, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 44 din Constituţie şi nici a dispoziţiilor art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. (A se vedea Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României (paragraful 16), a stabilit că se pot cu greu considera ca fiind un „bun“ în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie sumele de bani neîncasate ca urmare a intrării în vigoare a legii criticate. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privinţa reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, că, şi dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerinţa (reducerea) este prevăzută de lege, urmăreşte o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectă un just echilibru între interesele generale ale colectivităţii şi interesele individuale ale cetăţeanului (paragrafele 17-20). Totodată, prin Decizia nr. 132/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, Curtea mai constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind nivelul de trai. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale“, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În aceste condiţii, stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012). Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, nu se poate susţine că - sub aspectul normelor legale de salarizare - personalul din sistemul bugetar se află în aceeaşi situaţie cu ceilalţi angajaţi. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 9.968/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean