DECIZIE Nr.
486 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 14 alin. 1 si art. 327 alin. 3
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 266 din 23 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38514 alin. 1 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Sevastian Căldăraru şi Teofil Clopotar în Dosarul nr.
4/62/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
356D/2009, nr. 378D/2009 şi nr. 469D/2009, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Marian Iordache în Dosarul nr. 15773.4/2006 al
Tribunalului Arad - Secţia penală, de Viorel Fluierica şi Cristian Stoica în
Dosarul nr. 1.523/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia penală complet
specializat şi de Octavian Rache în Dosarul nr. 5.545/2006 al Judecătoriei
Oneşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
In Dosarul nr. 469D/2009, autorul excepţiei, Octavian
Rache, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de
judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii
formulate.
Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea
nr. 47/1992 şi ale art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea
cererii formulate, deoarece de la data sesizării instanţei de contencios
constituţional, respectiv 12 ianuarie 2009, şi până în prezent a trecut un
interval de timp îndestulător care să ofere autorului posibilitatea efectivă de
a-şi angaja un apărător.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.828D/2008, nr. 356D/2009, nr.
378D/2009 şi nr. 469D/2009 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea dosarelor nr. 356D/2009, nr. 378D/2009 şi nr. 469D/2009 la
Dosarul nr. 2.828D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 27 noiembrie 2008, 19 ianuarie
2009, 20 ianuarie 2009 si, respectiv, 12 ianuarie 2009, pronunţate în dosarele
nr. 4/62/2005, nr. 15773.4/55/2006, nr. 1.523/40/2007 şi nr. 5.545/2006, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Tribunalul Arad - Secţia penală,
Tribunalul Botoşani - Secţia penală şi Judecătoria Oneşti au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38514 alin.
1 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 327
alin. 3 din acelaşi cod.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Sevastian Căldăraru, Teofil Clopotar, Marian Iordache, Viorel Fluierică,
Cristian Stoica şi Octavian Rache.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură
penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art.
24 alin. (1), precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece sunt
nemulţumiţi de faptul că instanţa de apel le-a respins cererea de administrare
a unei probe testimoniale. Or, în asemenea condiţii le sunt afectate atât
dreptul la apărare, cât şi dreptul la un proces echitabil, întrucât în calea de
atac a recursului o astfel de cerere este, potrivit textului criticat,
inadmisibilă.
In ceea ce priveşte art. 327 alin. 3 din Codul de
procedură penală, se susţine că acesta contravine prevederilor constituţionale
ale art. 11, art. 20 şi art. 21 alin. (2) şi (3), ale art. 24, 53 şi 124,
precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece textul permite instanţelor de judecată să
valorifice probe obţinute cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces
echitabil (cum ar fi declaraţia martorului dată în faza de urmărire penală în
absenţa învinuitului ori a apărătorului acestuia). Instituirea art. 327 alin. 3
din Codul de procedură penală nu face altceva decât să nege rolul cercetării
judecătoreşti nemijlocite, care constituie garanţia unui proces echitabil.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Botoşani - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Oneşti opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile
de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 38514 alin. 1, cu denumirea marginală Verificarea hotărârii, şi
ale art. 327 alin. 3, cu denumirea marginală Ascultarea
martorului, expertului sau interpretului, ambele
din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 38514 alin. 1: „Instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi
materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la
instanţa de recurs.";
- Art. 327 alin. 3: „Dacă
ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune
citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama
de ea la judecarea cauzei."
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai
fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare
la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.069 din 14
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 17 noiembrie 2008, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală, iar cu prilejul pronunţării
Deciziei nr. 704 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 712
din 22 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de
procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38514 alin. 1 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Sevastian Căldăraru şi Teofil Clopotar în Dosarul nr.
4/62/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, de Marian
Iordache în Dosarul nr. 15773.4/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penală, de
Viorel Fluierică şi Cristian Stoica în Dosarul nr. 1.523/40/2007 al
Tribunalului Botoşani - Secţia penală complet specializat şi de Octavian Rache
în Dosarul nr. 5.545/2006 al Judecătoriei Oneşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru