DECIZIE Nr.
486 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3)
si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 583 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de
Cosma Letitia Popescu în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005) al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde avocatul Vasile Lupu, pentru
autorul excepţiei, şi avocatul Maria Constantin, pentru partea Măriuca Emilia
Radu.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Avocatul autorului excepţiei formulează o cerere
prealabilă prin care solicită să se reţină ca mijloc de probă ordinul intern al
conducerii administrative a Curţii de Apel Bucureşti, care stabileşte că
instanţele de control judiciar din circumscripţia acestei instanţe, în ipoteza
reformării în căile de atac a soluţiilor pronunţate de instanţele inferioare,
au obligaţia de a înscrie într-o evidenţă anume constituită caracterul
imputabil ori neimputabil al hotărârii, după caz schimbată, casată ori
modificată, precum şi numele judecătorilor ce au făcut parte din complet. In
acest sens depune note scrise la dosar.
Avocatul părţii Măriuca Emilia Radu apreciază ca fiind
inadmisibilă cererea prealabilă formulată de avocatul autorului excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
ca inadmisibilă a cererii de administrare de probe, invocând în acest sens art.
52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
Curtea respinge cererea prealabilă formulată de
avocatul autorului excepţiei.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul pe fond, avocatul
Vasile Lupu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a
fost formulată.
Avocatul Maria Constantin solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că soluţia legislativă consacrată
prin reglementarea criticată a mai fost analizată în numeroase rânduri de
instanţa de contencios constituţional, prilejuri cu care a respins ca
neîntemeiate excepţiile cu un atare obiect.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3)
şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de Cosma Letiţia
Popescu cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii
civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civila şi pentru
cauze privind proprietatea intelectuală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată contravine
prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cărora
părţile au dreptul la un proces echitabil, prin acordarea competenţei de
soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului, aceleiaşi instanţe de
judecată, astfel încât părţile nu vor beneficia de un control judiciar „real,
exercitat de către o instanţă de judecată superioară. In acest sens invocă şi
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate reglementează o situaţie
tranzitorie, determinată de modificări legislative în ceea ce priveşte
competenţa materială a instanţelor, fiind în concordanţa cu prevederile
constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale invocate
în susţinerea excepţiei. Mai mult, dispoziţiile criticate sunt în deplină
concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora stabilirea
competenţei instanţelor judecătoreşti, a procedurii de judecată şi exercitarea
căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. II alin. (1)
teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. II: „(1) Procesele în
curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor
legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente,
potrivit legii. [...]
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la
curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3),
trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite
competente să le judece."
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege
contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi
privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care
consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând critica autorului
excepţiei, Curtea constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală
invocate în cauza de faţă şi cu o motivare similară.
In acest sens este Decizia nr.
90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi Decizia
nr. 405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, prin care Curtea
a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, dincolo de
caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea aparţine unor
complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi
garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile legale ce
fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere principiului imparţialităţii
instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil
prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea recursului
de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete diferite,
nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor
care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac - apelul şi recursul
- sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea
dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea criticată a fost adoptată de
legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este
consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora
„Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea
acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II alin.
(1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Cosma Letiţia
Popescu în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005) al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora