DECIZIE Nr.
480 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 383 din 10 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (7) din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
excepţie ridicată de Aura Speranţa Ungureanu în Dosarul nr.
6.869/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei,
personal, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. In acest
sens, arată că dispoziţiile de lege criticate contravin
prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece nu există nicio cale
de atac a hotărârilor comisiilor de soluţionare a contestaţiilor
la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.
Susţine că aceste comisii nu oferă garanţiile unei
instanţe judecătoreşti, ceea ce contravine art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, invocând în acest sens hotărârile Curţii
Europene a Drepturilor Omului, din cauzele Crişan contra României,
2003, Biserica Greco-Catolică contra României, 2010, Haralambie împotriva
României, Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981 şi
Sporrong şi Lonnroth contra Suediei, 1982. Totodată, invocă
Decizia Curţii Constituţionale nr. 60/1993, prin care s-a statuat
că o procedură administrativ-jurisdicţională nu este
neconstituţională atât timp cât hotărârea organului respectiv se
poate ataca la instanţele judecătoreşti, aşa cum este precizat
şi în notele de şedinţă depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din
Constituţie şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
ci reglementează modul în care se soluţionează o
contestaţie la rezultatele unui concurs.
Având cuvântul în replică, Aura Speranţa
Ungureanu susţine că nu există nici măcar un grad de
jurisdicţie în această materie, neputându-se ataca la instanţele
judecătoreşti hotărârile comisiilor de examinare şi de
soluţionare a contestaţiilor, ceea ce este neconstituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 6.869/2/2007, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (7) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie
ridicată de Aura Speranţa Ungureanu în cadrul soluţionării
unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile a Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,
prin care i s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare
parţială a baremului şi cererea de a se emite o hotărâre
judecătorească prin care să fie declarată admisă la
Institutul Naţional al Magistraturii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd căi de atac împotriva
deciziilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor la rezultatele examenului
de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de
lege criticate sunt constituţionale, întrucât legiuitorul are dreptul
exclusiv de a reglementa competenţa instanţelor
judecătoreşti, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece
posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu
constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege,
ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a
organizat examenul sau concursul, iar a decide altfel înseamnă să se
recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui
examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceştia
şi de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu
următorul cuprins: „(7) Candidaţii nemulţumiţi de
rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de 3 zile de la
afişare la comisia de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le
va soluţiona în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a
contestaţiilor este irevocabilă, dispoziţiile alin. (6) fiind
aplicabile în mod corespunzător."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, „(1)
Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale
legitime."
Aşa cum a statuat Curtea Constituţională
prin Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, dispoziţiile art. 21 din
Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
au în vedere accesul la justiţie pentru apărarea drepturilor şi
a intereselor legitime, adică a acelor drepturi şi interese care sunt
reglementate prin lege. Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen
sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător,
reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a
ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin
intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le
reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască
organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de
a invalida evaluările făcute de aceştia şi de a le înlocui
cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod
evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti.
Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei
de neconstituţionalitate nu pot fi primite, deoarece prevederile art. 21
din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanţă de
judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau
rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de
contestaţii de a se pronunţa asupra acestor cereri. Dispoziţiile
menţionate din Constituţie sunt însă aplicabile în ceea ce
priveşte legalitatea procedurii de desfăşurare a examenului sau
concursului respectiv, ceea ce în speţa de faţă nu a fost
criticat.
In acelaşi sens este şi jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotărârea
pronunţată în Cauza Van Marle şi alţii contra Belgiei,
1986 şi prin decizia de inadmisibilitate pronunţată în Cauza
San Juan contra Franţei, 2002, a statuat, cu valoare de principiu,
că evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare
pentru admiterea într-o profesie este similară cu susţinerea unui
examen de tip şcolar sau universitar şi nu poate intra în domeniul de
aplicare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, îndepărtându-se atât de la
competenţa normală a unui judecător, învestit de regulă cu
soluţionarea unui diferend, cât şi de la garanţiile instituite
de art. 6 din Convenţie, care nu sunt de natură să se aplice
„litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Aura
Speranţa Ungureanu în Dosarul nr. 6.869/2/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean