DECIZIE   Nr. 48 din  7 martie 1997*)

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de locuinte, trecute in proprietatea statului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 57 din 10 februarie 1998

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 471 din 18 noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 10 februarie 1998

    Florin Bucur Vasilescu - presedinte
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 decembrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 9.353/1996, Judecatoria Sectorului 6 - Municipiul Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, invocata de Zega Nicusor Aristide.
    Prin exceptie se sustine, in esenta, ca prevederile art. 2 alin. 2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 contravin art. 41 alin. (2) si (5), raportate la art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutie, coroborate cu Legea nr. 30 din 18 mai 1994 si Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnat la Paris la 20 martie 1952, deoarece sumele de bani oferite cu titlu de despagubiri, calculate potrivit criteriilor din art. 13 al aceleiasi legi, nu reprezinta echivalentul valorii bunului de care a fost deposedat.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, care insa nu au dat curs cererii.
    Exprimandu-si opinia in legatura cu exceptia, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 2 alin. 2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 contravin prevederilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, deoarece sumele de bani oferite fostilor proprietari ai constructiilor, prin luarea in considerare a criteriilor impuse de art. 13 din lege, nu reprezinta un echivalent al pierderii materiale suferite de acestia.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia invocata, fiind legal sesizata.
    Autorul exceptiei considera ca valoarea despagubirilor, calculata potrivit prevederilor legale criticate sub aspectul constitutionalitatii, nu reprezinta o despagubire reala, "...ci cel mult o suma de bani care nici nu va putea in viitor sa reprezinte reparatia (masura reparatorie) pe care o impune legea in art. 1, cand fixeaza si scopul Legii nr. 112/1995". Mai sustine ca in acest fel se incalca si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnat la Paris la 20 martie 1952, la care Romania a aderat prin Legea nr. 30/1994, care prevede ca "orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale", aratand in final ca modul de calcul al despagubirilor reglementat prin art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu este de natura sa acopere integral paguba suferita, acesta raportandu-se la un criteriu - veniturile salariale medii pe economie ale unei persoane, calculate la data stabilirii despagubirilor - ce nu asigura o dezdaunare indestulatoare.
    Referitor la limitarea intinderii reparatiei in cazul prevazut de art. 13 din Legea nr. 112/1995, se constata ca, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca aceasta limitare are in vedere, in cazul legii criticate, posibilitatile economice si financiare existente in raport cu alte necesitati si prioritati economice si sociale, in a caror evaluare si satisfacere legiuitorul este suveran. Cu privire la modul de stabilire a despagubirilor si a intinderii acestora, s-a constatat ca legea, in art. 13 alin. 2, consacra solutii rezonabile. De asemenea, s-a retinut ca, in legatura cu reparatia in ipoteza privarii de proprietate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte, ca dreptul la indemnizare trebuie sa aiba un cuantum rezonabil, iar pe de alta parte ca metoda de evaluare a bunurilor trebuie sa fie, la randul ei, in mod manifest rezonabila. In raport cu aceasta practica, Curtea Constitutionala a considerat ca reglementarea cuprinsa in Legea nr. 112/1995, cu privire la cuantumul despagubirilor ce vor fi acordate fostilor proprietari, da expresie exigentelor reglementarilor internationale avute in vedere de art. 20 din Constitutie.
    Tinand seama ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea solutiei, exceptia privind art. 13 din Legea nr. 112/1995 nu poate fi primita.
    Cu privire la neconstitutionalitatea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, se constata ca o corecta interpretare a textului nu poate fi decat aceea desprinsa din examinarea integrala a art. 2. Acesta reglementeaza modalitatea restituirii in natura a unor imobile catre fostii proprietari si consecintele ei, in cazul in care acestia au fost initial despagubiti. Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 din lege, persoanele prevazute la art. 1 beneficiaza de restituirea in natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor in care locuiesc in calitate de chiriasi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despagubiri in conditiile art. 12, iar alin. 2 precizeaza, in cadrul tezei I, ca in cazul apartamentelor trecute in proprietatea statului pentru care s-au primit despagubiri, daca sunt ocupate de fostii proprietari sau sunt libere, ele se restituie in natura. Teza a II-a cuprinsa in alin. 2 este consecinta fireasca a redobandirii dreptului de proprietate in conditiile stipulate de text, si anume, faptul ca fostii proprietari care si-au recapatat dreptul de proprietate asupra imobilelor au obligatia sa restituie suma primita cu titlu de despagubire. Aceasta reglementare apare ca absolut echitabila, nefiind admis ca fostul proprietar sa reintre in drepturile sale de proprietate asupra imobilului si sa pastreze in acelasi timp si despagubirea primita la data trecerii acestuia la stat.
    In aceste conditii, exceptia este vadit nefondata si sub acest aspect.
    In legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, se constata ca, in fapt, autorul exceptiei se refera la cuantumul insuficient al despagubirii primite la data trecerii apartamentului sau in proprietatea statului. Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, fostii proprietari ai imobilelor cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, cu plata unor despagubiri, nu mai beneficiaza de masurile reparatorii prevazute de lege, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 2 alin. 2. Aceasta prevedere nu exclude insa posibilitatea ca pentru imobilele trecute in proprietatea statului in baza Decretului nr. 223/1974, ca in speta, sa constituie obiectul unei reglementari viitoare, cu atat mai mult cu cat, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, s-a prevazut ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege. De altfel, chiar in cuprinsul Legii nr. 112/1995, art. 25 legitimeaza in mod expres aceasta solutie legislativa, prevazand ca prin legi speciale se vor reglementa situatiile juridice ale altor imobile decat cele care fac obiectul acestei legi, trecute in proprietatea statului inainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor initiala, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publica.
    Asadar, in fapt, problema despagubirilor primite de proprietari la data trecerii imobilului in proprietatea statului nu constituie ea insasi o chestiune de constitutionalitate a legii actuale (nr. 112/1995), ea reprezentand obiectul unei reglementari legislative ulterioare de domeniul unor legi speciale, Curtea Constitutionala nefiind competenta sa se pronunte, in prezent, asupra acestei probleme.
    Asa fiind, exceptia este vadit nefondata si cu privire la dispozitiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2, art. 13 si art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, invocata de Zega Nicusor Aristide in Dosarul nr. 9.353/1996 al Judecatoriei Sectorului 6 - Municipiul Bucuresti.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 7 martie 1997.

            PRESEDINTE,
            conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                            Magistrat asistent,
                            Constantin Burada