DECIZIE Nr.
476 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302 1 alin. 1 si art. 322 pct. 6 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 599 din 11 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-tionalitate a dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 şi ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Daniel Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curţii de
Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca fiind inadmisibilă a excepţiei de neconstitutionalitate a art.
3021 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, arătând că acest text a fost deja declarat
neconstituţional, şi ca fiind neîntemeiată a excepţiei de neconstitutionalitate
a art. 322 pct. 6 din acelaşi act normativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 11.665/CA/2005, Curtea de Apel Timişoara- Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 şi ale art. 322 pct.
6 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Daniel Craiovan cu prilejul
soluţionării unei cereri de revizuire împotriva unei decizii civile.
In motivarea excepţiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia susţine, în
esenţă, următoarele: formula „subsancţiunea nulităţii" din art. 3021 alin. 1 din Codul de procedură civilă reprezintă un exces de zel
al legiuitorului, care încalcă art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. Cu privire
la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, arată că este discriminator,
contravenind, aşadar, art. 16 din Constituţie, deoarece permite numai statului
şi altor persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, care au
fost apărate cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere, să folosească calea de
atac a revizuirii, în vreme ce alte persoane fizice şi juridice care s-ar găsi
în aceeaşi situaţie nu au deschisă calea revizuirii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este întemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte art. 3021 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, arată că acesta este contrar Legii fundamentale pentru motivele reţinute
în Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2005; de asemenea, învederează Curţii
că, „deşi textul art. 3021 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prevede sancţiunea nulităţii absolute, el nu ocroteşte un interes general, ci
un interes personal, aparţinând părţii potrivnice, situaţie în care se impune
ca nulitatea prevăzută de lege să aibă un caracter relativ". Referitor la
art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, consideră că acest text creează
o „reală discriminare între stat, pe de o parte, ca subiect de drept, şi
celelalte subiecte de drept, persoane fizice şi juridice, pe de altă parte,
prin faptul că de calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe acest
text de lege, poate să uzeze doar instituţia statului, nu şi alte subiecte de drept".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 302'1 alin. 1 şi art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă,
dispoziţii potrivit cărora:
- art. 3021 alin. 1: „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii,
următoarele menţiuni:
a) numele,
domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi
sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de
înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul
locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează
să i se facă toate comunicările privind procesul;
b) indicarea hotărârii care se atacă;
c) motivele de ne/egalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea
că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
d) semnătura.";
- art. 322 pct. 6: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau
prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci
când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:[...]
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept
public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub
curatela sau consiliu judiciar*) nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi
cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24 şi 129
din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la
justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Art. 3021 alin.
1 din Codul de procedură civilă se referă la condiţiile de formă pe care
trebuie să le îndeplinească cererea de recurs. Curtea constată însă că excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un litigiu având ca obiect o
cerere de revizuire. Aşadar, judecarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 3021 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu are legătură cu
soluţionarea cererii de revizuire, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta
fiind, aşadar, inadmisibilă.
II. Cu privire la art. 322
pct. 6 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta apără, prin
posibilitatea declanşării revizuirii, două categorii de interese, circumscrise
unor categorii de subiecte de drept limitativ prevăzute de lege.
Astfel, acest text de lege se
referă la persoanele dispărute, incapabile sau puse sub curatela; acestea
constituie o categorie faţă de care legiuitorul a manifestat o grijă specială,
având în vedere situaţia defavorizată în care se găsesc aceste persoane, luând
măsuri de protecţie sporită a intereselor acestora.
De asemenea, dispoziţiile de lege criticate se referă
la stat şi la alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică.
Faţă de acestea, justificarea posibilităţii de a promova calea de atac a
revizuirii, atunci când nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu
viclenie, provine din necesitatea ocrotirii cu precădere a interesului public
pe care îl realizează subiectele de drept enumerate, care ar fi grav afectat
dacă nu ar avea deschisă calea de atac a revizuirii.
De asemenea, nu se poate reţine existenţa vreunei
discriminări între aceste persoane de drept public şi persoanele private, fie
ele fizice sau juridice, deoarece cele două categorii se găsesc în situaţii
juridice obiectiv diferite, unele fiind purtătoare ale prerogativelor de putere
publică, exorbitante faţă de dreptul comun, iar celelalte urmărind numai
realizarea unui interes privat.
Aşadar, tratamentul juridic diferit al celor două
categorii de persoane - publice şi private - este justificat de existenţa unui
criteriu obiectiv şi raţional de diferenţiere, care este existenţa unei cauze de
interes public. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa
constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice
diferenţă de tratament, făcută între persoane aflate în situaţii analoage,
trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă si rezonabilă (a se vedea cauza Marckx contra Belgiei, 1979).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel
Craiovan în Dosarul nr. 11.665/CA/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mădălina Stefania Diaconu
*) Termenul „consiliu judiciar" a fost eliminat
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000.