DECIZIE Nr.
467 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si
societati comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 285 din 30 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi
societăţi comerciale, excepţie invocată de Kurt Seewaldt în Dosarul nr.
520/197/2005 al judecătoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 520/197/2005, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20
alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de
stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Kurt Seewaldt într-o cauză
având ca obiect o acţiune în constatarea dreptului de proprietate.
In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr.
15/1990 contravin dispoziţiilor art. 44 şi ale art. 136 din Constituţie,
deoarece noţiunea de patrimoniu este confuză şi inechitabilă, în sensul că societăţile comerciale au devenit
proprietare ale unor bunuri pe care nu le deţineau în administrare, în chirie
sau în folosinţă, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dreptul de
administrare operativă nu se transformă în drept de proprietate. Prin urmare,
ţinând seama de garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate şi de
prevederile internaţionale în materia drepturilor omului la care România a
aderat, construcţiile asupra cărora unităţile economice au avut un drept de
administrare şi care au fost preluate în mod abuziv ar trebui restituite
persoanelor îndreptăţite şi nicidecum trecute în proprietatea statului.
Judecătoria Braşov apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d)din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi Legea nr. 15/1990 este anterioară Constituţiei,
Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate, deoarece prin modificările ulterioare, această lege a
fost preluată de sistemul normativ al regimului constituţional actual.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind
reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi
comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările
ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 20 alin. 2: „Bunurile
din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia
celor dobândite cu alt titlu."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi
art.136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publică şi la bunurile
proprietate publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 au fost supuse,
în mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate, prin raportare la
dispoziţiile constituţionale invocate şi în prezenta cauză, soluţia constantă
fiind aceea de respingere ca neîntemeiate a criticilor de
neconstituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 112 din 9 noiembrie 1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1996, a arătat că, în ceea ce priveşte
cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate
al societăţilor comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat
legal în proprietatea statului, „chestiunea de a şti dacă, în considerarea
reglementării legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni
proprietatea societăţii comerciale este de competenţa instanţei judecătoreşti.
Examinând această problemă, instanţa va trebui să stabilească dacă, în regimul
reglementărilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în
proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire
a proprietăţii n-a avut loc niciodată".
In ceea ce priveşte susţinerea că noţiunea de
patrimoniu este confuză, se constată că, prin Decizia nr. 37 din 3 aprilie
1996, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, Curtea
Constituţională a statuat că „aceste prevederi legale reglementează două
componente distincte ale patrimoniului societăţilor comerciale: bunuri aflate
în proprietate şi bunuri dobândite cu alt titlu. Dacă interpretarea acestei
ultime părţi a textului ar putea conduce la concluzii neconforme cu
Constituţia, aceasta este o problemă ce nu intră în câmpul de acţiune al
contenciosului constituţional", ci al instanţelor de judecată.
Deoarece nu au intervenit
elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea
unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale,
excepţie invocată de Kurt Seewaldt în Dosarul nr. 520/197/2005 al Judecătoriei
Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent
Irina Loredana Gulie