Decizia Nr.461 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480, art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Simex Prod Co“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.646/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece pretinsa neconstituţionalitate a textelor de lege criticate este dedusă din împrejurările concrete ale cauzei, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.646/118/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480, art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Simex Prod Co“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o acţiune în evacuare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, „deşi este titularul unui drept de a poseda şi dobândi bunul în proprietate, drept recunoscut de lege şi instanţa de judecată, reclamanta refuză să îşi îndeplinească obligaţiile ce decurg din această hotărâre judecătorească“. În acest sens, consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât conferă posibilitatea reclamantei să solicite evacuarea sa din imobilul cu privire la care instanţele judecătoreşti competente au stabilit că autorul excepţiei are dreptul să îl cumpere, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 346/2004 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.Tribunalul Constanţa - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 480, art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 480: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.“

– Art. 969: „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.“; – Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul, la dezdăunare.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) care consacră accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) potrivit cărora dreptul la apărare este garantat, art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit cărora proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) privind economia. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi având o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 1.481/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2011, Curtea a constatat că art. 480 din Codul civil este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi, de asemenea, se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Cu privire la art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 311 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 26 martie 2009, Curtea a statuat că aceste dispoziţii consacră principii importante ale dreptului civil român - principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile (pacta sunt servanda), principiul libertăţii contractuale, principiul relativităţii efectelor convenţiilor şi principiul irevocabilităţii actului juridic civil. Încheierea unei convenţii fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, părţile pot să determine, prin voinţa lor, unele clauze, precum şi efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale şi licite. Convenţia astfel încheiată se impune părţilor întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ. Referitor la prevederile art. 1073 din Codul civil, prin Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Curtea a reţinut că acestea fac parte din cap. VII „Despre efectele obligaţiilor“ din Codul civil şi stabilesc regula de principiu potrivit căreia creditorul are dreptul de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere daune-interese în caz de neexecutare. Or, finalitatea acestui text din Codul civil presupune tocmai realizarea drepturilor legale ale creditorului, prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi. Aşa fiind, Curtea nu a reţinut existenţa vreunei contradicţii între aceste prevederi de lege şi dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În ceea ce priveşte celelalte norme constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480, art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Simex Prod Co“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.646/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora