DECIZIE Nr.
460 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente si ale art. 1073, art. 1075 si art. 1077 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 19 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art.
1073, art. 1075 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată
de Rozalia Szabo în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009) al
Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Se prezintă Arvay Tunde Ana, interpret de limbă
maghiară, solicitată în cauză.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că nu există motive pentru
ca instanţa de contencios constituţional să reconsidere
jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009), Tribunalul
Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2)
din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente şi ale art. 1073, art. 1075 şi art. 1077 din Codul civil.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Szabo Rozalia într-o cauză civilă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât permit instanţei de judecată ca, pe
baza unei promisiuni sinalagmatice încheiate sub forma înscrisului sub
semnătură privată, să dispună obligarea la încheierea
unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, în caz
contrar, hotărârea instanţei ţinând loc de
consimţământ. Procedând astfel, consideră că instanţa
nu face altceva decât „să construiască ea contractul",
fără a exista acordul de voinţă în forma imperativ
cerută de lege, pornind de la un presupus acord consensual, insuficient
pentru a da naştere vânzării.
Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. In acest sens, arată că prevederile criticate
stabilesc posibilitatea instanţei de judecată de a pronunţa o
hotărâre care să ţină loc de contract, posibilitate care
există doar în cazul în care anterior obligaţia de a încheia
contractul a fost asumată de părţi printr-un antecontract.
Consideră că textele de lege criticate nu aduc vreo
ingerinţă nelegitimă dreptului de proprietate, ci se referă
doar la executarea unei obligaţii contractuale, indiferent de titularul
dreptului de proprietate care îşi asumă obligaţia de a încheia
în formă autentică un contract cu privire la vânzarea unui teren.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul
conţinut: „(12) In situaţia în care după încheierea unui
antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una
dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea
care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa
competentă care poate pronunţa o hotărâre care să
ţină loc de contract."
Totodată, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 1073, art.
1075 şi art. 1077 din Codul civil, potrivit cărora:
- Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul
la dezdăunare.";
- Art. 1075: „Orice obligaţie de a face sau de
a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din
partea debitorului.";
- Art. 1077: „Nefiind îndeplinită
obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o
aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi
ocrotirea proprietăţii private şi ale art. 124 alin. (2)
potrivit cărora justiţia este unică, imparţială
şi egală pentru toţi.
Totodată, autorul invocă şi
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 7 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea
în faţa legii şi dreptul la o protecţie egală împotriva
oricărei discriminări.
Analizând excepţia, Curtea constată
următoarele:
I. In ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin.
(2) din titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor" al
Legii nr. 247/2005, acestea au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate raportate la dispoziţiile constituţionale
privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate.
Astfel, prin Decizia nr. 714 din 17 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie
2008, Curtea a reţinut că prin încheierea unui antecontract sub forma
unei promisiuni sinalagmatice de vânzare şi de cumpărare a unui
imobil, se naşte în sarcina părţilor antecontractului
obligaţia de a face, respectiv de a încheia un contract de
vânzare-cumpărare în viitor. In caz de neexecutare a obligaţiilor
asumate, operează răspunderea contractuală, executarea în
natură a obligaţiei „de a face" putându-se realiza prin
acţiune personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri
ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea a constatat
că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (2), deoarece, în cazul în care instanţa
de judecată nu pronunţă o hotărâre care să
ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă
este obligată la plata de daune interese sau instanţa de
judecată poate constrânge părţile să încheie contractul
prin stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligaţiei în
natură.
Totodată, Curtea reţine că textul de
lege criticat nu conţine vreo prevedere care să îngrădească
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil,
părţile în proces beneficiind de toate garanţiile procesuale
pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunându-se cenzurii
instanţei măsura dispusă în cadrul unei proceduri
contradictorii.
Celelalte dispoziţii constituţionale şi
cele din actele internaţionale la care România este parte nu sunt
incidente în cauză.
II. Referitor la prevederile art. 1073 din Codul
civil, prin Decizia nr. 1.309 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea a
reţinut că acesta face parte din Capitolul VII al Codului civil - „Despre
efectele obligaţiilor"- şi stabileşte regula de
principiu potrivit căreia creditorul are dreptul de a urmări şi
de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la
care s-a obligat sau de a cere daune interese în caz de neexecutare. Or, tocmai
finalitatea acestui text din Codul civil constă în realizarea drepturilor
legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa
obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între
părţi. Aşa fiind, Curtea nu a reţinut existenţa
vreunei contradicţii între aceste prevederi de lege şi
dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie, dreptul la un proces echitabil sau cele referitoare la
garantarea şi ocrotirea proprietăţii.
III. Cât priveşte art. 1077 din Codul civil,
Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 134 din 5 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28
aprilie 2009, faptul că prevederile criticate constau în determinarea
debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui
contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării
cheltuielilor pe care le implică executarea. Prin exercitarea acestei
constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea
manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor
asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca
exigenţă a executării obligaţiilor civile. Astfel, prin
executarea silită a unei obligaţii de a face, se asigură
realizarea drepturilor legale ale creditorului, aceasta dând expresie principiului
garantării dreptului de proprietate privată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele,
cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
IV. Potrivit prevederilor art. 1075 din Codul civil, „Orice
obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în
dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului", partea
în culpă fiind obligată la plata de daune interese, text ce este în
acord cu dispoziţiile constituţionale invocate de autor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente şi ale art. 1073, art. 1075 şi
art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Rozalia Szabo în
Dosarul nr. 3.270/320/2006 (nr. în format vechi 9/2009) al Tribunalului
Mureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma