DECIZIE   Nr. 46 din 24 aprilie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 108 din 28 mai 1996

    Ioan Muraru             - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu    - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu  - judecator
    Victor Dan Zlatescu     - judecator
    Raul Petrescu           - procuror
    Florentina Geangu       - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Federatia Sindicatelor din invatamantul Preuniversitar din Romania impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 9 din 1 februarie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 16 aprilie 1996, in prezenta procurorului si a recurentei, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 24 aprilie 1996.

    CURTEA,
avand an vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 9 din 1 februarie 1996, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate privind rectificarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1994 privind imbunatatirea coeficientilor de ierarhizare a salariilor de baza pentru personalul din sectorul bugetar, invocata de Federatia Sindicatelor din Invatamantul Preuniversitar din Romania in Dosarul nr. 1.185/1994 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ. In motivarea deciziei s-a retinut ca ordonantele guvernamentale sunt acte de executare a legilor, in virtutea abilitarii acordate de Parlament potrivit art. 114 din Constitutie, dar ca, dupa aprobarea lor in conformitate cu procedura de adoptare a legilor, continutul lor normativ devine lege, reglementarea initiala, instituita prin ordonanta, reprezentand exclusiv actul legiuitorului, ordonanta incetandu-si practic efectele o data cu incorporarea ei in legea de aprobare, chiar daca, sub aspectul tehnicii legislative utilizate, se face trimitere in lege la ordonanta aprobata. Ca urmare, de vreme ce exceptia a fost ridicata dupa ce Ordonanta Guvernului nr. 39/1994 a fost aprobata prin Legea nr. 134/1994, iar aceasta a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, orice critica de neconstitutionalitate raportata la fosta ordonanta este inadmisibila, pentru ca aceasta nu mai exista. Impotriva acestei decizii, Federatia Sindicatelor din Invatamantul Preuniversitar din Romania a declarat recurs pentru urmatoarele motive:
    1. s-a incalcat principiul contradictorialitatii, deoarece recurenta nu a fost citata la judecarea cauzei;
    2. a fost pusa intr-o vadita situatie de inferioritate, deoarece paratul cu care se judeca (Ministerul Muncii si Protectiei Sociale) si-a exprimat totusi punctul sau de vedere prin adresa trimisa Curtii;
    3. decizia este nelegala si nefondata, pentru ca nu se cunoaste daca cei care au semnat ordonanta au facut acelasi lucru si cu rectificarea, fiind evident ca, in realitate, nu de rectificare a fost vorba, ci de modificarea chiar a sensului ordonantei si ca acceptarea opiniei instantei ar conduce la concluzia ca ordonantele isi produc efectele numai dupa aprobarea lor prin lege, ceea ce este inadmisibil, aceasta fara a mai vorbi ca rectificarea retroactiveaza, incalcandu-se astfel principiul constitutional al neretroactivitatii legii.
    Recurenta a precizat ca obiectul actiunii sale l-a constituit tocmai respectarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1994, asa cum a fost ea publicata initial in forma avuta pana la aprobarea ei prin lege.

    CURTEA,

avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul judecatorului-raportor, rectificarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1994, raportata la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Primul motiv de recurs, referitor la solutionarea exceptiei fara citarea partilor, nu este intemeiat.
    La judecata in fond, exceptia a fost solutionata potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care sunt derogatorii de la Codul de procedura civila. Textul mentionat prevede ca "In cazul in care judecatorul desemnat ca raportor considera ca exceptia este vadit nefondata sau incalca prevederile art. 23 alin. (3), va instiinta pe presedinte pentru convocarea completului de judecata, care poate hotari, cu unanimitate de voturi, sa respinga exceptia, fara citarea partilor".
    Rezulta ca solutia respingerii exceptiei fara citarea partilor este perfect legala. Ea este insa conditionata de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecata in aprecierea caracterului vadit nefondat al exceptiei. Or, din dosarul cauzei nu rezulta ca un membru al completului n-ar fi fost de acord cu faptul ca exceptia este vadit nefondata, prin solutia pronuntata, completul considerand-o chiar lipsita de obiect.
    Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, relativ la pozitia de superioritate conferita celeilalte parti, el este, de asemenea, lipsit de temei. Astfel, din actele dosarului reiese ca in cauza nu s-a creat in nici un fel o pozitie privilegiata paratului. Dupa cum rezulta din adresa trimisa Ministerului Muncii si Protectiei Sociale la 14 decembrie 1995, instanta de contencios constitutional a facut aplicatia art. 5 din Legea nr. 47/1992 potrivit caruia autoritatile publice sunt obligate sa comunice Curtii orice acte si documente necesare acesteia in vederea realizarii atributiilor sale. Concret, prin aceasta adresa nu s-a cerut paratului un punct de vedere sau formularea vreunei aparari, ci numai explicarea cauzelor pentru care modificarile aparute in Monitorul Oficial al Romaniei au fost considerate doar simple operatiuni materiale de rectificare. De aceea, in raspuns, autoritatea publica solicitata s-a limitat doar la precizarea faptului ca rectificarea s-a impus datorita anumitor erori constatate dupa publicarea ordonantei in Monitorul Oficial al Romaniei (scrisoarea nr. 6.529 din 11 ianuarie 1996). Asadar, nu s-a acordat paratului in nici un fel o pozitie privilegiata in raport cu pozitia procesuala a reclamantei, relatia primita la solicitarea judecatorului-raportor situandu-se inauntrul cadrului legal al administrarii de probe de catre Curte, in vederea solutionarii cauzei, potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    In sfarsit, nici cel de-al treilea motiv de recurs, relativ la faptul ca rectificarile facute erau, in realitate, modificari de continut, operand chiar retroactiv, nu este intemeiat.
    Acest motiv de recurs reitereaza, in fapt, sustinerile reclamantei, dezvoltate initial cu prilejul ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate, fara sa se ia in seama considerentele pe care se sprijina decizia recurata, inclusiv prin combaterea acestora.
    Din aceste considerente se desprinde concluzia, fundamentata constitutional, potrivit careia ordonanta si legea prin care ea este aprobata de Parlament, potrivit art. 114 din Constitutie, constituie acte juridice normative cu caracter distinct, aflate intr-o succesiune fireasca dictata de conservarea caracterului de unic organ legiuitor al Parlamentului, asa cum prevad dispozitiile art. 58 din legea fundamentala, in conditiile delegarii legislative.
    Astfel, in conformitate cu art. 107 alin. (3) din Constitutie, ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta, iar, conform art. 114 alin. (3), aceste ordonante se aproba de Parlament potrivit procedurii legislative, daca prin legea de abilitare se specifica aceasta.
    Prin urmare, ordonanta o data adoptata de Guvern, in virtutea legii de abilitare, isi produce efectele juridice cat timp Guvernul insusi nu procedeaza la modificarea ei inauntrul termenului stabilit prin aceasta sau nu are loc, dupa incheierea procedurii legislative de aprobare de catre Parlament, promulgarea legii respective, urmata de intrarea sa in vigoare potrivit prevederilor art. 78 din Constitutie.
    Evident ca, indata ce aceasta din urma faza este consumata, ordonanta este considerata ca incorporata in lege, care apare astfel ca un act juridic distinct de fosta ordonanta, ale carei dispozitii, mentinute prin legea de aprobare, opereaza de aceasta data ca prevederi legale, ca urmare a intrarii in vigoare a legii de aprobare.
    Consecinta practica a efectelor decalate in timp ale celor doua categorii de acte juridice o constituie faptul ca, dupa aprobarea ordonantei prin lege, nu mai este posibila criticarea celei dintai - care nu mai este in fiinta ca act juridic diferit de lege - si ca deci orice critica la adresa ordonantei era posibila numai cat timp aceasta era in vigoare (adica inainte de aparitia legii de aprobare).
    Din actele dosarului rezulta ca recurenta a intentat actiunea sa in contencios administrativ la 16 noiembrie 1994, cand Ordonanta Guvernului nr. 39/1994 era in vigoare in urma publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, la 29 august 1994, iar rectificarile acesteia se publicasera in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 12 septembrie 1994, deci ea avea cunostinta de continutul lor si le putea contesta. Cu toate acestea, prin actiunea sa ea a solicitat instantei judecatoresti doar aplicarea art. 3 alin. (1) din ordonanta in forma sa initiala si nicidecum punerea in discutie a constitutionalitatii sau a valabilitatii rectificarilor efectuate cu doua luni in urma, in finalul actiunii reclamanta remarcand chiar "evidenta erorii materiale din anexele Ministerului Muncii si Protectiei Sociale care nu poate fi remediata decat pe calea acestei actiuni".
    Este adevarat, la primul termen fixat (10 ianuarie 1995), ea a invocat exceptia de neconstitutionalitate a rectificarilor, raportandu-se insa la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 39/1994 care nu mai era in vigoare, deoarece Legea nr. 134/1994, prin care ea fusese aprobata si in care erau incluse rectificarile respective, aparuse in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 366 din 30 decembrie 1994.
    Acesta este motivul pentru care prin decizia recurata s-a retinut ca exceptia este lipsita de obiect, deoarece reclamanta din actiune solicita declararea ca neconstitutionale a unor dispozitii (rectificarile in discutie) care nu mai erau in vigoare.
    In consecinta, pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 3 si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Federatia Sindicatelor din invatamantul Preuniversitar din Romania impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 9 din 1 februarie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 24 aprilie 1996.

               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

               Magistrat-asistent,
               Florentina Geangu