DECIZIE Nr. 455 din 2 decembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin.
2, 4 si 6 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 3 din 5 ianuarie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul de procedura civila, exceptie
ridicata de Sabah Mahdi Mohammed Ali in Dosarul nr. 1.281/RF/2003 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii
de munca.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat. Acesta
sustine neconstitutionalitatea textului de lege criticat, intrucat rastoarna
prezumtia de buna-credinta a destinatarului actului procedural, care, lipsind
de la domiciliu, iar nu refuzand primirea actului, ia cunostinta de acesta prin
afisare. Se apreciaza ca acest mod de comunicare a actelor de procedura nu
corespunde necesitatilor reale impuse de desfasurarea procesului in maniera
echitabila, justitiabilii pierzandu-si uneori posibilitatea de valorificare a
drepturilor substantiale, intrucat nu iau cunostinta de termenele de judecata,
ceea ce este de natura a aduce atingere dreptului la aparare si secretului
corespondentei. De asemenea, se mai arata ca art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul
de procedura civila sanctioneaza de plano partea absenta de la domiciliu in
momentul comunicarii actelor instantei, intrucat nu se poate retine in sarcina
acesteia vreo culpa care sa justifice realizarea comunicarii prin afisare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia
Curtii nr. 108/2002, prin care s-a constatat constitutionalitatea textului de
lege criticat.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
1.281/RF/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca
si litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Sabah Mahdi Mohammed Ali.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca posibilitatea
legala de a se realiza comunicarea citatiei si a celorlalte acte de procedura
prin afisare constituie o ingradire a dreptului de a se adresa justitiei,
deoarece acest lucru il expune pe destinatarul ei la riscul pierderii sau
sustragerii actului procedural care se doreste a fi comunicat. In acest fel,
persoana interesata nu va cunoaste termenul de judecata acordat, obligatiile
sale legale pe care instanta i le-a comunicat sub anumite sanctiuni procedurale
sau hotararea judecatoreasca impotriva careia poate avea interes sa promoveze o
cale legala de atac si, in concluzie, va fi privata de liberul acces la
justitie.
Se considera ca textele de lege criticate contravin si principiului
dreptului la aparare, deoarece afisarea permite accesul unor terte persoane,
inclusiv al partii potrivnice, la actul de procedura, care poate fi astfel
sustras.
Se apreciaza, in acelasi timp, ca se incalca art. 26 din Constitutie,
intrucat afisarea permite accesul unor terte persoane la actul de procedura si
cunoasterea continutului acestuia, cu toate aspectele sale care privesc viata
intima, privata a destinatarului actului de procedura, cu consecinte din cele
mai grave pentru viata, libertatea si siguranta persoanei.
Se invoca si incalcarea art. 28 din Constitutie, deoarece se considera ca
afisarea citatiilor si a celorlalte acte de procedura face parte din categoria
"celorlalte mijloace legale de comunicare" - in acceptiunea textului
constitutional, dar in loc sa asigure caracterul inviolabil al secretului
corespondentei, se constituie intr-un mijloc ideal de divulgare a secretului
acesteia, cu toate consecintele nefaste pentru viata privata a destinatarului,
ca si pentru apararea drepturilor acestuia in justitie, deci chiar pentru buna
infaptuire a actului de justitie.
Se considera ca restrangerile invocate, desi nu sunt motivate prin nici una
dintre situatiile prevazute in ipoteza alin. (1) al art. 49 din Constitutie, nu
sunt proportionale cu vreo situatie care sa le determine si ating insasi existenta
drepturilor, contrar interdictiei exprese, continuta in alin. (2) al aceluiasi
articol.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii
de munca considera ca instituirea procedurii de comunicare prin afisare a
citatiilor si hotararilor judecatoresti nu reprezinta o limitare a unor
drepturi, posibilitatile de sustragere si disparitie a acestor documente
intrand in sfera aleatoriului, afisarea in sine nereprezentand o
institutionalizare a posibilitatilor de frauda evocate. De altfel, chiar
Conventia europeana invocata de autorul exceptiei recunoaste dreptul suveran al
statului de a reglementa procedurile judiciare interne, acesta putand introduce
o serie de limitari in cauze strict determinate.
Se apreciaza ca a face sa depinda comunicarea actelor de procedura exclusiv
de faptul preluarii directe de catre destinatar ar genera abuzuri procesuale
necontrolabile si cheltuieli nejustificat de mari din partea statului. Asa
fiind, prevederile art. 92 din Codul de procedura civila reflecta un echilibru
real intre interesele societatii in ansamblu, securitatea sistemului justitiei
si drepturile cetatenilor, cu respectarea stricta a accesului la justitie.
Instanta de judecata considera ca raportarea exceptiei la art. 24 si 49 din
Constitutie nu subzista sub aspectul argumentelor expuse. In acelasi timp, se
arata ca, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 92 din Codul de
procedura civila prin raportare la art. 28 din Constitutie, comunicarea actelor
de procedura judiciara nu intra in domeniul de incidenta a normei
constitutionale indicate.
In concluzie, instanta de judecata apreciaza ca textele criticate nu
contravin in nici un fel dispozitiilor constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Guvernul considera ca, potrivit legii, citarea prin afisare nu se poate
realiza decat in situatii de exceptie, cum sunt cele prevazute de teza a doua a
alin. 2 al art. 92 sau de alin. 4 al aceluiasi articol, texte care nu pot fi
interpretate si aplicate decat prin raportare si in stransa legatura cu
ansamblul dispozitiilor art. 92. Acestea stabilesc regulile ce trebuie urmate
de catre agentul procedural cu ocazia citarii partilor si a comunicarii actelor
de procedura, reguli elaborate cu respectarea tuturor drepturilor si
garantiilor procesuale ale partilor. Se apreciaza ca dispozitiile criticate
devin aplicabile in situatiile expres prevazute de lege si au drept scop
prevenirea si limitarea eventualelor abuzuri in exercitarea drepturilor
procesuale, de natura sa determine tergiversarea cauzei.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 92 alin. 2, 4 si 6 prevad
unele exceptii de la regula generala a inmanarii in mod direct si personal a
citatiei, neinterzicand accesul liber la justitie, ci, dimpotriva, asigurand
acest drept.
Se considera ca indeplinirea viciata a procedurii de citare, precum si
imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de partile
interesate in fata instantei de judecata, acest lucru nefiind o problema de
constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.
Textul criticat nu limiteaza nici dreptul la aparare, ci urmareste sa
previna si sa limiteze eventualele abuzuri in exercitarea drepturilor
procesuale, de natura sa tergiverseze solutionarea cauzei, pe calea mentinerii
cu rea-credinta a unei permanente lipse de procedura. Curtea s-a pronuntat in
acest sens prin Decizia nr. 108/2002.
Referitor la critica formulata in raport de incalcarea dispozitiilor art.
26 din Constitutie, se considera ca scopul afisarii citatiei nu este cel al
dezvaluirii unor date personale ale destinatarului, ci al infaptuirii cu
celeritate a justitiei. Pe de alta parte, nimeni nu poate invoca necunoasterea
legii, iar in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 92
din Codul de procedura civila, destinatarul citatiei se supune unei asemenea
proceduri de afisare. Pe cale de consecinta, o asemenea procedura a fost
agreata si de autorul exceptiei.
Avocatul Poporului apreciaza ca pentru solutionarea exceptiei sunt
nerelevante criticile aduse art. 92 din Codul de procedura civila, in raport cu
art. 28 si art. 49 din Constitutie, acestea neavand incidenta in cauza. Prin
urmare, se apreciaza ca dispozitiile art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul de
procedura civila sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 92 alin. 2,
4 si 6 din Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare. Textele
legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 92 alin. 2, 4 si 6: "Daca cel citat, aflandu-se la domiciliu,
nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate sa semneze
adeverinta de primire, agentul va lasa citatia in mana celui citat sau, in
cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuintei acestuia, incheind
despre acestea proces-verbal. [...]
Daca persoanele aratate in alineatul precedent nu voiesc ori nu pot sa
semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, lasand citatia
in mana lor; daca cei aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa,
agentul va afisa citatia, fie pe usa locuintei celui citat, fie, daca nu are
indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii,
incheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea. [...]
Dispozitiile prezentului articol se aplica si la comunicarea sau
notificarea oricarui alt act de procedura."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 11 alin. (2), art. 20, 21, 24, 26, 28 si 49 din Constitutia
Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea
de revizuire nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in
temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se
textelor o noua numerotare. Textele constitutionale invocate au numerotarea si
continutul urmatoare:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit
legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata
intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca
drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
- Art. 28: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri
postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de
comunicare este inviolabil.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea art. 6 pct. 1, art. 8,
17 si 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, prevederi referitoare la dreptul persoanei la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, la dreptul
la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a
corespondentei, precum si la restrangerile aduse drepturilor si libertatilor
prevazute de conventie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca dispozitiile legale criticate constituie exceptii de la regula
generala a inmanarii in mod direct si personal a citatiei sau a oricarui alt
act de procedura, prevazuta de art. 92 alin. 1 din Codul de procedura civila,
comunicarea prin afisare fiind operanta numai in situatiile in care
destinatarul, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau,
primind-o, nu voieste sa semneze adeverinta de primire sau, in cazul in care
negasindu-se la domiciliu, persoanele indreptatite sa primeasca actul
procedural refuza sau ele insele sunt lipsa.
Asa fiind, Curtea considera ca aceste exceptii nu sunt de natura a afecta
vreun drept constitutional, ci reprezinta modalitati derogatorii de indeplinire
a procedurii de citare, determinate de situatia obiectiv diferita a persoanelor
citate.
Mai mult, Curtea constata ca fiind neintemeiata critica autorului
exceptiei, referitoare la faptul ca afisarea citatiei, pe de o parte, creeaza o
incertitudine asupra primirii citatiei de catre persoana respectiva, care, in
necunostinta de cauza, nu isi poate exercita dreptul la aparare, iar pe de alta
parte, nesocoteste viata privata a persoanei, precum si secretul
corespondentei. Astfel, Curtea retine ca textul criticat are in vedere o
situatie cu caracter de exceptie si urmareste sa previna si sa limiteze eventualele
abuzuri in exercitarea drepturilor procesuale, de natura sa determine
tergiversarea solutionarii cauzei, pe calea mentinerii cu rea-credinta a unei
permanente lipse de procedura. O atare concluzie rezulta din economia
intregului articol 92 din Codul de procedura civila, care prevede suficiente
garantii de natura sa asigure respectarea dreptului la aparare sau ocrotirea
vietii private a persoanei.
Totodata, obligatia partilor de a-si exercita drepturile procesuale cu
respectarea dispozitiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor
de procedura, reprezinta expresia aplicarii principiului privind dreptul
persoanei la judecarea procesului sau in mod echitabil si intr-un termen
rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, instituirea unor
reglementari care sa previna abuzurile servind unei bune administrari a
justitiei, precum si necesitatii aplicarii si respectarii drepturilor si
garantiilor procesuale ale partilor.
De altfel, asupra constitutionalitatii textelor de lege criticate, Curtea
Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 108/2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002, si, intrucat
nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei in
aceasta materie, solutia adoptata in precedent, ca si considerentele pe care
aceasta se intemeiaza, isi mentine valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A. c), precum si al art. 23 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 2,
4 si 6 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Sabah Mahdi Mohammed
Ali in Dosarul nr. 1.281/RF/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a
pentru conflicte de munca si litigii de munca.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 2 decembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu