DECIZIE   Nr. 452 din 15 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 700 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 370 din 31 mai 2007

Ioan Vida                                    -  preşedinte

Aspazia Cojocaru                       -  judecător

Acsinte Gaspar                          -  judecător

Petre Ninosu                              -  judecător

Ion Predescu                              -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu               -  judecător

Tudorel Toader                          -  judecător

Ion Tiucă                                    -  procuror

Mihaela Senia Costinescu         -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 700 din Codul civil, excepţie ridicată de Doina Ceauşu în Dosarul nr. 293/2006 al Judecătoriei Sighişoara.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 14 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 293/2006, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 700 din Codul civil, excepţie ridicată de Doina Ceauşu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine art. 46 din Constituţie, întrucât termenul de 6 luni este de natură să deturneze rolul instituţiei moştenirii, ca mod principal de dobândire a proprietăţii. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 700 din Codul civil sunt în flagrantă contradicţie cu litera şi spiritul actualei Constituţii, care garantează proprietatea atât în ceea ce priveşte regimul ei de transmisibilitate, cât şi din perspectiva protecţiei prin mijloace procedurale.

Judecătoria Sighişoara consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In acest sens, arată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 138/2000, prilej cu care Curtea Constituţională a statuat că nu contravine prevederilor Legii fundamentale.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului  Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi nu contravin prevederilor art. 46 din Constituţie. Referitor la prevederile art. 154 alin. (1) din Constituţie, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 700 din Codul civil, potrivit cărora „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

In cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni socotit de la data când a luat sfârşit împiedicarea."

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 46, potrivit cărora dreptul la moştenire este garantat, şi în art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 700 din Codul civil au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 46 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 4 octombrie 2000, Curtea a reţinut că „dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opţiune succesorală, iar nu însuşi dreptul la moştenire, care este garantat prin art. 46 din Constituţie".

De asemenea, Curtea a constatat că „în reglementarea dată de Codul civil moştenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular.

Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deşi operează de la decesul celui care lasă moştenirea, nu este nici definitivă şi nici obligatorie. De aceea succesibilul are un drept de opţiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi, pe de altă parte, desfiinţarea acestui titlu prin renunţare la succesiune. Acest drept de opţiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuşi dreptul la moştenire, este un drept patrimonial, supus prin urmare prescripţiei extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripţie extinctivă constituie o materie care intră, desigur, în competenţa legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opţiunea legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real şi pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moştenire consfinţit prin art. 42 din Constituţie".

In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 154 alin. (1) din Constituţie, care reglementează conflictul temporal dintre Legea fundamentală şi celelalte acte normative în vigoare la data adoptării sale, iar nu conflictele temporale survenite între diverse acte normative, Curtea constată că invocarea acestui text constituţional nu are relevantă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 700 din Codul civil, excepţie ridicată de Doina Ceauşu în Dosarul nr. 293/2006 al Judecătoriei Sighişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu