DECIZIE Nr.
448 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr.
295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somatiei de plata, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul sau, precum
si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2)
si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din aceasta ordonanta
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 377 din 8 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din
Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, a Ordonanţei Guvernului nr.
5/2001, în ansamblul său, precum şi, în special, a dispoziţiilor
art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1)
şi (2) şi ale art. 10 din această ordonanţă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal
Works" - S.R.L. în Dosarul nr. 1194.1/30/2009 al Tribunalului Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1194.1/30/2009, Tribunalul Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din
Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, a Ordonanţei Guvernului nr.
5/2001, în ansamblul său, precum şi, în special, a dispoziţiilor
art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1)
şi (2) şi ale art. 10 din această ordonanţă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal Works" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr.
295/2002, care abrogă art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001,
„fac inexistentă egalitatea în drepturi dintre creditor şi debitor,
imposibilă exercitarea dreptului la apărare al debitorului şi
restrângerea exerciţiului drepturilor acestuia, fără nicio
justificare constituţională", ceea ce încalcă prevederile
art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) Şi (2), ale art. 24 alin. (1)
şi ale art. 53 din Constituţie. In continuare, arată că
dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 6
alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin art.
24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din
Constituţie, „întrucât posibilitatea soluţionării cererii
creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de
părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi
asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu
în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă
reglementarea constituţională a dreptului la proprietate". De
asemenea, textele criticate contravin art. 20 alin. (2) din Constituţie,
fiind în neconcordanţă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru
toate părţile. Totodată, art. 1 alin. (2) încalcă art. 44
alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie,
„deoarece prevăd actualizarea majorărilor şi penalităţilor
cu rata inflaţiei, indiferent dacă prin cererea creditorului s-a
solicitat sau nu acest lucru"; art. 6 alin. (4) este contrar art. 24 alin.
(1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din
Constituţie, „având în vedere că înmânarea de îndată a
ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte
de a se administra orice probe"; art. 8 alin. (1) contravine art. 24 alin.
(1) şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, „întrucât se face
trimitere la exercitarea căii de atac sau a unei acţiuni în
justiţie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de
Codul de procedură civilă", iar alin. (2) al aceluiaşi
articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul
cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacată
ordonanţa emisă de judecător; art. 10 contravine art. 24 alin.
(1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, „deoarece nu exclud
posibilitatea formulării contestaţiei la executare alternativ,
simultan sau ulterior cererii de anulare". Mai arată că
executarea silită în temeiul titlului executoriu emis potrivit
ordonanţei „poate fi privită ca o atingere adusă patrimoniului
debitorului şi ca o măsură nelegală constând în diminuarea
acestui patrimoniu pentru realizarea abuzivă a creditorului".
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr.
295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001,
în ansamblul său, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1,
art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi
(2) şi ale art. 10 din această ordonanţă.
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001 şi a fost aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.
Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001: „(1) Procedura somaţiei de plată se
desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe,
lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a
unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori
determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de
părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi
care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor
servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintă obligaţia
prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau
penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport
cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii
efective.";
- Art. 4 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001: „(2) In toate cazurile, pentru soluţionarea cererii,
judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la
pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi
pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor
ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor
de plată.";
-Art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului
în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor
depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la
alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate,
judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de
plată către debitor, precum şi termenul de plată. [...]
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii
prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";
- Art. 8 alin. (1)şi (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art.
6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de
la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de
către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă.";
- Art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: „(1)
Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul
poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu
excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare
împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.";
-Articolul unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002: „Articolul
11 se abrogă." Art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
avea următorul conţinut: „Prevederile prezentei ordonanţe se
completează cu dispoziţiile Codului de procedură
civilă."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul
excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii
şi fără discriminări; art. 21 alin. (1) şi (2)
referitoare la dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime;
art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare; art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;
art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate; art. 136
alin. (1) şi (5) conform cărora proprietatea este publică
şi privată, cea privată fiind inviolabilă, în
condiţiile legii organice şi art. 126 alin. (2) potrivit căruia
competenţa instanţelor de judecată şi procedura de
judecată sunt stabilite numai prin lege. De asemenea, este invocată
încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la
judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanţă independentă şi
imparţială, instituită de lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prin Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie
2008, răspunzând unei critici identice a statuat că aceasta este
neîntemeiată.
Cu acel prilej, Curtea a statuat că Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială şi
accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care
urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor
certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii
contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al
procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la
înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile
şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind deopotrivă
valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru
exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor
juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform
reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecătoreşti
admit sau resping cererile de probaţiune reprezintă o problemă
de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Impotriva
hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara
recurs, care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva
titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, potrivit
normelor Codului de procedură civilă.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.201 din 13 decembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25
ianuarie 2008, referitor la critica de neconstituţionalitate
îndreptată împotriva dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din
Legea nr. 295/2002, Curtea Constituţională a statuat că,
potrivit art. 721 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile
codului alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă şi
comercială, aplicându-se în materiile prevăzute de alte legi în
măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice. Totodată,
Curtea a constatat că, în urma modificărilor aduse prin legea de
aprobare, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 conţine reglementări
în sensul aplicării regulilor procedurale de drept comun doar în cazuri
exprese, acolo unde legiuitorul a considerat necesară trimiterea directă
la prevederile aplicabile din Codul de procedură civilă, astfel
că, din acest punct de vedere, caracterul superfluu al reglementării
abrogate este evident.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi
soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei
de plată, a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său,
precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art.
6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10
din această ordonanţă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Euro Metal Works" - S.R.L. în Dosarul nr. 1194.1/30/2009
al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-Asistent,
Daniela Ramona Mariţiu