DECIZIE Nr.
444 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 si art. 385 3 alin. 2 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 544 din 23 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 şi 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Mareniuc în
Dosarul nr. 249/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 februarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 249/2006, Tribunalul Cluj - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 360 şi 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Mareniuc în dosarul de mai sus, având ca
obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că în situaţia în care partea a fost
prezentă la unul dintre termenele din faza de cercetare judecătorească, dar a
lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, ar trebui ca termenul de
recurs de 10 zile să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul
hotărârii. Potrivit art. 360 din Codul de procedură penală, copii de pe
dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată,
cât şi la pronunţare. Or, prin absenţa la judecată se înţelege că partea nu a
fost prezentă la niciun termen din faza de cercetare judecătorească, implicit
la dezbateri, restrângându-se aria situaţiilor în care se comunică copie de pe
dispozitivul hotărârii. Prin urmare, partea care a lipsit atât la dezbateri,
cât şi la pronunţare poate pierde termenul de declarare a recursului, deoarece
nu i s-a comunicat copie de pe dispozitivul hotărârii, întrucât a fost prezentă
la un termen de judecată.
Tribunalul Cluj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate nu creează niciun fel de discriminări
faţă de părţile din procesul penal care participă la judecarea cauzei în stare
de libertate. De asemenea, în virtutea dispoziţiilor constituţionale
referitoare la liberul acces la justiţie, autorul excepţiei a uzat de acest
drept tocmai în cauza de faţă şi, prin urmare, nu se poate susţine că au fost
încălcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate se aplică tuturor părţilor din proces şi nu creează vreo
inechitate pentru partea care a fost prezentă la judecată, dar a lipsit atât la
dezbateri, cât şi la pronunţare, întrucât dacă a fost prezentă chiar şi la un
singur termen, potrivit art. 291 alin. 3 din Codul de procedură penală, nu va
mai fi citată pentru termenele ulterioare şi, pe cale de consecinţă, trebuie să
depună diligentele necesare pentru a lua cunoştinţă de soluţia pronunţată de
instanţă.
De asemenea, nici dispoziţiile constituţionale ale art.
21 alin. (1) şi (3) nu sunt încălcate, întrucât textul are în vedere situaţia
comunicării hotărârii prin care se soluţionează în primă instanţă un proces
declanşat în baza accesului liber la justiţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece raţiunile
pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligaţia comunicării dispozitivului hotărârii
în toate situaţiile sunt evidente. Astfel, părţile prezente la judecată sunt în
măsură să cunoască data pronunţării şi, prin urmare, să afle, cu o diligentă
minimă, care este hotărârea instanţei, iar părţile prezente la pronunţare iau
cunoştinţă de îndată de soluţia adoptată de instanţă. Aşa fiind, lipsa
comunicării dispozitivului hotărârii în toate cazurile menţionate, precum şi
faptul că în aceste cazuri termenul de declarare a recursului curge (cu
excepţiile prevăzute de lege) de la data pronunţării hotărârii nu sunt de
natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor, care presupune
soluţii diferite pentru situaţii diferite.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale supuse
controlului nu aduc atingere sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale
ale art. 21 alin. (1) şi (3), deoarece prin reglementarea condiţiilor de
exercitare a căilor de atac, inclusiv a momentului de la care termenele încep
să curgă, nu se restrânge pentru nicio parte exerciţiul dreptului de a declara
recurs.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 360 şi 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
- Art. 360 - Comunicarea hotărârii: „Copii de pe
dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată,
cât şi la pronunţare.
Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre
situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea
hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia
dispozitivului hotărârii se comunică administraţiei locului de deţinere.
După redactarea hotărârii, inculpaţilor prevăzuţi în
alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta."
- Art. 3853
alin. 2 - Termenul de declarare a recursului: „Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul,
repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod
corespunzător."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi
ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul oricărei persoane la
justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederile legale criticate sunt norme
de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de
art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar susţinerilor autorului
excepţiei, acestea dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura, în
condiţii de egalitate, accesul oricărei persoane la justiţie şi dreptul
părţilor la un proces echitabil, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea promovării căilor de atac împotriva
hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti.
Art. 360 din Codul de procedură penală prevede obligaţia
comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părţilor care au lipsit atât
la judecată, cât şi la pronunţare, în scopul cunoaşterii soluţiei pronunţate.
Termenul de recurs începe să curgă, potrivit art. 3853 alin. 2 din Codul de procedură
penală, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. Raţiunile pentru care
legiuitorul nu a prevăzut obligaţia comunicării dispozitivului hotărârii în
toate situaţiile sunt evidente. Astfel, părţile prezente la judecată sunt în
măsură să cunoască data pronunţării şi, prin urmare, să afle, cu o diligentă
minimă, care este hotărârea instanţei, iar părţile prezente la pronunţare iau
cunoştinţă de hotărâre chiar în momentul pronunţării sale. Aşa fiind, lipsa
comunicării dispozitivului hotărârii în cazurile menţionate, precum şi faptul
că în aceste cazuri termenul de declarare a recursului curge (cu excepţiile
prevăzute de lege) de la data pronunţării hotărârii nu sunt de natură să aducă
atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, acestea având posibilitatea
să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi
fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.
De altfel, potrivit art. 129
din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti
se face „în condiţiile legii". Ca urmare, eventuala lipsă de
diligentă a părţii care, deşi a fost prezentă la judecată sau la pronunţarea
hotărârii judecătoreşti, nu promovează căile de atac în termenul prevăzut de
lege, invocând lipsa comunicării dispozitivului hotărârii, nu poate constitui
temei al criticii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 360 şi art. 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Ana Mareniuc în Dosarul nr. 249/2006 al Tribunalului Cluj
- Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru