DECIZIE Nr.
443 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 518 din 15 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată
de Jiang Lingping în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005) al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, însoţit
de interpretul autorizat de limbă chineză dl. Ioan Budura, lipsind partea
Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru străini, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei
solicită admiterea acesteia, prezentând în acest sens aspecte referitoare la
situaţia personală şi la riscul pe care returnarea în ţara de origine, China,
l-ar reprezenta asupra vieţii şi familiei sale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând, pe de o parte, că
doar instanţa de judecată este competentă a aprecia aspectele referitoare la
situaţia de fapt a autorului excepţiei. Pe de altă parte, textul legal criticat
nu conţine norme contrare art. 45 din Constituţie privind libertatea economică,
pretins a fi încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Jiang Lingping într-o acţiune în
contencios administrativ formulată împotriva Ministerului Administraţiei şi
Internelor - Autoritatea pentru străini, prin care s-a solicitat anularea
dispoziţiei de părăsire a teritoriului României şi prelungirea dreptului de
şedere, pentru o perioadă de un an, în scopul desfăşurării de activităţi
comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin art. 45 din
Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, completat cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr.
12 la convenţie, raportat la prevederile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin.
(2) din Legea fundamentală.
In esenţă, se arată că textul legal criticat, prin care
se instituie condiţia ca, pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în România
în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, străinul să prezinte documente
care să ateste investiţia realizată în conformitate cu planul de afaceri,
„limitează excesiv" accesul liber la o activitate economică, libera
iniţiativă şi exercitarea acestora, consacrate de art. 45 din Constituţie, iar,
pentru că aceste dispoziţii se aplică doar cetăţenilor străini, nu şi celor
români, au un caracter discriminatoriu, contrar prevederilor art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
completat cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie.
De asemenea, se susţine că textul de lege nu
îndeplineşte criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest text fiind lipsit de
precizie şi claritate, făcând posibilă, astfel, interpretarea şi aplicarea
arbitrară de către autorităţile competente - în speţă, Autoritatea pentru străini.
Se apreciază că cerinţa impusă de dispoziţiile legale
criticate „nu este obiectiv posibilă", deoarece realizarea unei investiţii
nu poate corespunde adliteram unui plan de afaceri, în condiţiile în care, pe parcursul derulării
în timp a investiţiei, piaţa afacerilor suferă modificări care impun
readaptarea planului de afaceri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 sunt conforme cu prevederile art. 45 din Constituţie. Orice
activitate economică trebuie desfăşurată, inclusiv de către străini, în
condiţiile legii, iar actul normativ criticat este o astfel de lege specială
care enumera condiţiile legale pentru prelungirea dreptului de şedere pentru
desfăşurarea de activităţi comerciale pe teritoriul României.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Principiul libertăţii
economice, prevăzut de art. 45 din Constituţie şi pretins a fi încălcat,
consacră dreptul oricărei persoane de a desfăşura o activitate economică,
statul garantând doar accesul neîngrădit la libera iniţiativă, precum şi exercitarea acesteia. Aşadar,
libertatea economică este garantată numai cu respectarea condiţiilor legii. Or,
actul normativ criticat este o lege specială care, aşa cum dispune norma
constituţională invocată, enumera în concret condiţiile legale necesare pentru
prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale pe
teritoriul României.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului referitoare
la nerespectarea cerinţelor de claritate şi precizie a normelor interne, se
arată, pe de o parte, că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
s-a statuat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act determinat
nu poate avea o certitudine absolută, o reglementare detaliată purtând riscul
unei rigidităţi excesive a acesteia. Pe de altă parte, în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale s-a arătat că instanţa de contencios constituţional nu se poate
pronunţa asupra problemelor legate de claritatea redactării textelor de lege,
această atribuţie revenind legiuitorului.
Avocatul Poporului apreciază
că textul legal criticat este constituţional. Accesul la o activitate economică
şi libera iniţiativă se exercită, potrivit art. 45 din Constituţie, „în
condiţiile legii", ceea ce presupune stabilirea unor condiţii legale pe
care orice agent economic trebuie să le respecte. Ca atare, instituirea prin
actul normativ criticat a regulii potrivit căreia străinului intrat în România
în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de
şedere temporară sub condiţia prezentării unor documente care să ateste
realizarea unor investiţii în conformitate cu planul de afaceri nu înfrânge
dreptul de acces la o activitate economică.
De asemenea, textul legal criticat se aplică în mod unitar tuturor categoriilor de persoane vizate
de ipoteza normei, fără privilegii şi fără discriminări, aşa cum prevede art. 14
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului
şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, cu următorul
cuprins: „( 1) Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de
activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară, dacă: a)
prezintă documente care atestă investiţia realizată în conformitate cu planul
de afaceri."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege
încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 „Libertatea economică",
ale art. 11 alin. (1) şi
(2) „Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20
alin. (2) referitoare la prioritatea pactelor şi tratatelor privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, faţă de legile
interne mai puţin favorabile.
De asemenea, acesta mai invocă şi nerespectarea art. 14
„Interzicerea discriminării" din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 1 „Interzicerea
generală a discriminării" din Protocolul nr.
12 la convenţie, ratificat de România prin Legea nr.
103/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
Examinând textul legal criticat, raportat la
prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale
invocate, Curtea Constituţională constată următoarele:
Autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile art. 55
alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt
neconstituţionale deoarece, pe de o parte, înfrâng dreptul de acces la o
activitate economică şi la libera inţiativă, consacrat de art. 45 din Legea
fundamentală, iar, pe de altă parte, contravin principiului egalităţii şi al
nediscriminării, prevăzut atât de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi
de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie, întrucât condiţia
privind prezentarea unor documente care să ateste realizarea unei investiţii
conforme cu planul de afaceri se aplică doar cetăţenilor străini, nu şi celor
români. De asemenea, susţine că textul de lege criticat nu este suficient de
clar şi precis, astfel încât să înlăture orice urmă de arbitrariu din partea
autorităţilor competente să-l aplice, respectiv a Autorităţii pentru străini.
Faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate,
Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute. Principiul libertăţii economice,
consacrat de art. 45 din Constituţie, garantează accesul liber al persoanei la
o activitate economică şi libera iniţiativă, exercitate însă în condiţiile
legii. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează, în cadrul
cap. IV, prelungirea dreptului de şedere temporară, iar la secţiunea I,
subsecţiunea 1, intitulată „Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru
desfăşurarea de activităţi economice, profesionale şi comerciale", art. 55 enumera condiţiile necesare pentru
prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii care desfăşoară
activităţi comerciale. Aşadar, pentru această categorie de solicitanţi, este
firesc a fi îndeplinite anumite cerinţe specifice legate de scopul prelungirii
dreptului de şedere temporară, aşa cum, spre exemplu, celor care solicită
prelungirea acestui drept în scopul desfăşurării de studii în România li se
cere dovada înscrierii şi achitării taxelor aferente anului de studii la o
unitate de învăţământ sau cum străinilor angajaţi în muncă li se solicită,
pentru prelungirea dreptului de şedere, prezentarea permisului de muncă valabil
şi a contractului de muncă. In concluzie, condiţiile cerute se circumscriu
scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită
prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin
însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Având în vedere cele arătate,
rezultă în mod evident că textul legal criticat nu operează nicio discriminare
şi nu contravine, aşadar, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ale
art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie. Este de
observat că întregul act normativ criticat nu se adresează cetăţenilor români,
ci străinilor, fiind aplicabil în mod unitar acestora, în funcţie de situaţiile
identice în care se află.
In ceea ce priveşte susţinerile
autorului referitoare la imposibilitatea obiectivă a derulării unei investiţii
prin respectarea strictă a unui plan de afaceri, Curtea Constituţională observă
că aceste aprecieri nu reprezintă critici de neconstituţionalitate. De
asemenea, faţă de criticile privind caracterul imprecis şi confuz al textului
legal supus controlului, Curtea reaminteşte, pe de o parte, că interpretarea şi
aplicarea normelor juridice sunt operaţii ce aparţin în mod exclusiv organelor
şi autorităţilor competente, învestite prin lege cu astfel de atribuţii; pe de
altă parte, Curtea constată că dispoziţiile legale atacate indică într-un mod suficient
de clar elementele şi condiţiile necesare pentru acordarea dreptului solicitat,
nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecinţă legală previzibilă, ce
rezultă în mod clar din ansamblul prevederilor ordonanţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Jiang
Lingping în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005) al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă