DECIZIE Nr.
440 din 30 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 si art.
22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, precum si ale
art. 252 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 327 din 18 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi art.
22 al'in. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi
ale art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Ioana Petrache în Dosarul nr. 3/98/2003 al
Tribunalului Ialomiţa - Judecător-sindic.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea acesteia.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă
dreptul de proprietate privată al acţionarilor.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3/98/2003, Tribunalul Ialomiţa - Judecător-sindic a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, precum şi ale art. 252 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Ioana Petrache în cauza ce are ca obiect judecarea procedurii de faliment a
Societăţii Comerciale „Antonio Corn" - S.R.L. Slobozia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 8, art. 17, art. 19,
art. 20 şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale în
raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 44 şi art. 53 din Constituţie. Se
arată că, prin reglementările referitoare la numirea administratorului judiciar
de către judecătorul-sindic, patrimoniul unei societăţi comerciale este lăsat
în gestiunea unei persoane care dă dovadă de pasivitate şi toleranţă oficială
şi care, în măsura în care are interese, poate subevalua bunurile patrimoniale.
Totodată, este criticat art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, prin
raportare la aceleaşi texte constituţionale, deoarece legiuitorul a dat
posibilitatea administratorului judiciar de a-şi îndeplini funcţia după
depunerea semnăturii la oficiul registrului comerţului.
Tribunalul Ialomiţa - Judecător-sindic apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului' si Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că procedura
colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă instituie
anumite limitări ale dreptului de proprietate, dar acestea sunt în concordanţă
cu art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8, art. 17, art. 19, art.
20 şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, aşa cum au fost modificate şi
completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, ce a preluat dispoziţiile art. 252
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Textele art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi art. 22
alin. (2) din Legea nr. 85/2006, considerate a fi neconstituţionale,
reglementează procedura soluţionării recursului împotriva hotărârii pronunţate
de judecătorul-sindic, atribuţiile comitetului creditorilor, desemnarea şi
atribuţiile administratorului judiciar, precum şi procedura înlocuirii acestuia
de către judecătorul-sindic.
Dispoziţiile art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990
prevăd reguli şi formalităţi pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social.
Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 44
referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile de lege criticate din Legea nr. 85/2006 au
mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr.
378 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Decizia nr. 615 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 553 din 22 iulie 2008,
şi Decizia nr. 1.067 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 8
decembrie 2007, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate sunt
constituţionale şi a respins, ca fiind neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.
In cuprinsul Deciziei nr. 378/2007, Curtea a arătat că
procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi
care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea
acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase,
urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor
debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor.
Referindu-se la indisponibilizarea bunurilor şi a
acţiunilor debitorului, la ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce
activitatea şi de a-şi administra bunurile, precum şi la vânzarea unor active
ale debitorului fără acordul acestuia, Curtea a reţinut că acestea, deşi
constituie limitări ale exerciţiului dreptului de proprietate, a arătat că sunt
în concordanţa cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua
şi cu dispoziţiile art. 136 alin. (5). Astfel, restrângerea exerciţiului
dreptului debitorului în privinţa patrimoniului său este determinată de
constatarea administrării nechibzuite a patrimoniului, a conducerii
necorespunzătoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase, care au dus la
starea de insolvenţă. Scopul acestei restrângeri constă în prevenirea
producerii unor noi pierderi prin conducerea şi administrarea afacerii mai
eficient de către administratori sau lichidatori calificaţi, care să asigure
protejarea şi reîntregirea activelor debitorului, în vederea îndestulării
creanţelor creditorilor, ceea ce intră în sfera obligaţiei statului de a
asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In consecinţă, prevederile art. 8, art. 17, art. 19,
art. 20 şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu încalcă dispoziţiile art.
44 şi 53 din Constituţie.
Dispoziţiile art. 1 alin. (3)
din Legea fundamentală invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţă în
cauză.
In ceea ce priveşte modalitatea în care legiuitorul a
reglementat art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, care prevede că
numai după îndeplinirea unor formalităţi lichidatorii vor depune semnătura lor
în registrul comerţului şi vor exercita această funcţie, Curtea constată că
aceasta este 6 problemă de opţiune, fără să contravină textelor constituţionale
invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (2) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi ale art. 252 alin. (1)şi
(2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Antonio Corn" - S.R.L. siobozia în Dosarul nr.
3/98/2003 al Tribunalului Ialomiţa - Judecător-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta