DECIZIE
Nr. 44 din 24 ianuarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1), (2) si (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 24 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur -
judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina
Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Maria Dorha în Dosarul nr. 1.061/COM/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei părţile
Alexandru-Emeric Korom şi
Maria Korom au depus un înscris reprezentând Rezoluţia dată de
Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Braşov, pentru a
sublinia netemeinicia excepţiei
de neconstituţionalitate.
Preşedintele constată
cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 septembrie
2005, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi
de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Maria Dorha într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a efectelor unei autorizaţii de construire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textul de lege
criticat, care conferă terţilor posibilitatea să solicite suspendarea efectelor unei
autorizaţii de construire,
încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, respectiv a atributelor acestui drept:
folosinţa şi dispoziţia materială.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât, „prin aplicarea articolelor de lege contestate, se urmăreşte respectarea legalităţii în emiterea actelor respective, ceea ce reprezintă, de fapt, garantarea dreptului de
proprietate al tuturor părţilor".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. In acest
sens apreciază, în esenţă, că „necesitatea respectării legalităţii
prin instaurarea unui control judiciar al actelor administrative ar rămâne fără efect dacă nu ar fi posibilă, în cazuri limitate şi expres prevăzute
de lege, posibilitatea suspendării acestora".
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate „nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, ale cărui conţinut şi limite sunt
stabilite prin lege."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. In realitate, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 14 alin. (1),
(2) si (4) din Legea nr. 554/2004.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 14: „(1) In cazuri bine
justificate şi
pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată
poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
(2) Instanţa va rezolva cererea de suspendare,
de urgenţă, cu
citarea pârtilor. [...]
(4) Incheierea sau, după caz, sentinţa prin care se pronunţă suspendarea este executorie de
drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
In susţinerea excepţiei
autorul acesteia invocă încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată. Din motivarea excepţiei rezultă însă că în realitate autorul excepţiei are în vedere doar prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de
proprietate şi a creanţelor asupra statului şi ale alin. (2) teza întâi privind
garantarea şi ocrotirea
proprietăţii private în mod
egal de lege, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ, reglementată prin textul de lege criticat, reprezintă o excepţie de la regula executării din oficiu a actului administrativ.
In acest sens, legea revede
întrunirea a trei condiţii
pentru ca instanţa să poată suspenda executarea actului: existenţa cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente şi dovada că persoana vătămată a formulat recursul prealabil (graţios) la autoritatea emitentă a actului respectiv.
Curtea constată că nu se poate reţine
încălcarea art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea
fundamentală, deoarece
posibilitatea suspendării executării actului administrativ, în speţă - autorizaţia de construire, ca de altfel si necesitatea obţinerii acesteia, se încadrează în sfera limitelor dreptului de
proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie.
Curtea observă, de asemenea, că măsura suspendării executării actului administrativ se dispune până la pronunţarea
instanţei de fond, având aşadar o durată limitată în timp.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), (2) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Maria Dorha în Dosarul nr. 1.061/COM/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data
de 24 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu