DECIZIE Nr.
437 din 15 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si art. 3 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor
comunitare, precum si a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzator
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 348 din 6 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 3 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor
comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „ASS" - S.R.L. din Câmpulung în Dosarul
nr. 603/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 603/46/2007, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 3 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare,
precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător ,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „ASS" - S.R.L. din Câmpulung
într-o cauză având ca obiect o acţiune în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 2 lit. a) şi art. 3
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea
fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate
necorespunzător sunt lipsite de precizie şi claritate, fiind contrare
dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. Astfel, dat fiind caracterul
echivoc al noţiunilor de „neregulă" şi „regularitate", autorul
excepţiei trebuie să suporte sancţiunea rezilierii unui contract de finanţare,
„datorită neevitării conflictului de interese, de către o persoană cu care a
contractat prestaţiile de management şi asigurare de resurse".
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 46/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) şi art. 3 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare,
precum şi a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august
2003. Aceste dispoziţii au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr.
12/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2
februarie 2007, având următorul cuprins:
- Art. 2: - „In sensul
prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum
urmează:
a) neregula reprezintă orice abatere de la
legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu prevederile
memorandumurilor de finanţare, memorandumurilor de înţelegere, acordurilor de
finanţare privind fondurile comunitare şi cofinanţările aferente, precum şi cu
prevederile contractelor încheiate în baza acestor memorandumuri/acorduri, care
printr-o cheltuială neeligibilă prejudiciază bugetul general al Comunităţilor
Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor şi/sau bugetele
din care provine cofinanţarea aferentă;";
- Art. 3 alin. (1): „Obiectul
constatării existenţei creanţelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor,
prejudiciilor şi/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a
nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi
administrării fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinantare
aferente."
Dispoziţiile pretins încălcate sunt cuprinse la art. 1
alin (3) din Constituţie, care consacră dreptatea ca valoare supremă a statului de drept.
In scopul soluţionării excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea urmează să examineze dispoziţiile criticate sub
aspectul respectării exigenţelor de elaborare a normelor juridice.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 777 din 25 august 2004, textul legislativ trebuie
să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, pentru a asigura precizia şi
claritatea dispoziţiilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în
jurisprudenţa sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de
previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului să dispună de informaţii
suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie
capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea.
Astfel, în cauza „Hertel
contra Elveţiei" - 1998, Curtea Europeană a reţinut că previzibilitatea legii nu trebuie
neapărat să fie însoţită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este
de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să
ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. Există multe legi care se
servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror
interpretare depinde de practică, aşa cum se întâmplă şi în cazul judecătorului
român.
Şi în cauza Wingrove contra
Marii Britanii - 1996 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă
pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris trebuie să
fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate,
care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură
rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un
act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum
este, în speţă, cazul judecătorului român) nu contravine, în principiu, acestei
exigenţe.
Faţă de acestea, Curtea Constituţională constată că
dispoziţiile art. 2 lit. a) şi art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
79/2003 conţin norme care corespund cerinţelor de previzibilitate şi
accesibilitate. Sancţiunea de reziliere a contractului de finanţare nu este o
consecinţă a neclarităţii normelor juridice, ci este o măsură de eradicare a
faptelor de corupţie, favorizate de conflictul de interese, în scopul
asigurării unui climat sănătos al mediului de afaceri. De aceea, dispoziţiile
legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din
Constituţie, ci ele sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit.
a) din Legea fundamentală, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a
fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, excepţie ridicată
de S.C. „ASS" - S.R.L. din Câmpulung în Dosarul nr. 603/46/2007 al Curţii
de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu