DECIZIE Nr.
436 din 10 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. f) si art. 26 din
Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, ale art. 12 din
Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, precum si ale art. 33
alin. (1), art. 99 alin. (1) si alin. (7) teza intai si art. 111 alin. (2) teza
intai din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 24 alin. (1) lit. f) şi art. 26 din
Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, art. 12 din
Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 33
alin. (1) şi art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001", excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în
Dosarul nr. 3.988/112/2006 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud -Secţia comercială
şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei, astfel:
Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26
din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului transpun în
planul legii organice prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, astfel că
nu se poate susţine neconstitutionalitatea acestora.
De asemenea, dispoziţiile art.
12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt în deplină
concordanţă cu prevederile art. 122 alin. (2) din Constituţie. In plus, se
apreciază că motivarea autorului excepţiei se fundamentează pe o ipoteză de
natură excepţională, urmărindu-se, în concret, modificarea textului legal
criticat. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Cât priveşte textele criticate din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, se arată că, urmare a republicării acesteia,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) urmează a
fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât conţinutul normativ al acestora
nu a mai fost preluat, de principiu, în forma republicată a legii, în sensul că
procedura de validare a mandatelor de consilier local sau judeţean aparţine, în
prezent, instanţei judecătoreşti. In legătură cu susţinerile de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) din lege faţă de
prevederile art. 120-123 din Constituţie, se arată că acestea sunt
neîntemeiate. In plus, criticile referitoare la dreptul discreţionar al
prefectului de a interveni în organizarea şi funcţionarea consiliilor locale şi
judeţean au rămas, practic, fără obiect, deoarece această soluţie legislativă
nu se mai regăseşte în forma republicată a Legii nr. 215/2001, iar prevederile
art. 55 şi ale art. 99 din aceasta, care preiau, parţial, conţinutul legislativ
al fostului art. 111 alin. (1) şi (2), sunt în deplină concordanţă cu
principiile fundamentale ale administraţiei publice locale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.988/112/2006, Tribunalul Bistriţa-Năsăud -Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. f) şi art. 26 din
Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, art. 12 din Legea
nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi ale art. 33 alin. (1)
şi art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud
într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:
Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26
din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului încalcă
prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1), art. 122 şi ale art. 123
alin. (4) şi (5), texte cuprinse în cap. V, secţiunea a 2-a intitulată „Administraţia publică locală".
Textele criticate instituie un drept discreţionar al prefectului de a promova
acţiuni în contencios administrativ împotriva actelor administrative emise de
autorităţile administraţiei publice autonome locale, inclusiv cele judeţene,
iar în lipsa precizării unui termen limită până la care prefectul să poată
promova astfel de acţiuni, sunt afectate atât stabilitatea raporturilor
juridice născute în baza actelor susceptibile a fi atacate, cât şi principiul
autonomiei locale şi al nesubordonării consiliilor judeţene faţă de prefect,
consacrat prin textele constituţionale invocate.
In ceea ce priveşte prevederile art. 12 din Legea nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali, autorul excepţiei consideră că
acestea sunt neconstituţionale sub aspectul momentului şi al procedurii care
duc la producerea de efecte juridice legate de constatarea încetării mandatului
de consilier local sau judeţean înainte de termen, fiind contrare art. 120
alin. (1) şi art. 122 din Legea fundamentală. Astfel, se arată că, în situaţia
unor demisii multiple - cum este şi cazul în speţă -, exercitarea
prerogativelor constituţionale ale consiliului judeţean este periclitată,
întrucât, până la prima şedinţă ordinară, când consiliul local sau judeţean va
lua act de situaţia intervenită, acesta nu-şi va putea îndeplini atribuţiile.
Se creează astfel o deturnare a sensului autonomiei locale, nesiguranţă şi
incertitudine juridică. In plus, dacă încetarea mandatului înainte de termen
intervine chiar în timpul derulării unei şedinţe extraordinare a consiliului
local sau judeţean, aceasta fiind validată ulterior, în şedinţă ordinară, are
loc o încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care
interzice retroactivitatea legii civile.
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001 contravin prevederilor art. 52 din Constituţie,
deoarece extind în mod nejustificat sfera persoanelor care, potrivit textului
constituţional invocat, pot avea calitatea de reclamant în cauzele de
contencios administrativ. In opinia autorului excepţiei, pentru promovarea
unei astfel de acţiuni nu este suficientă existenţa unui simplu „interes" al oricărei persoane, ci se
impune, în primul rând, existenţa unei vătămări produse prin actul
administrativ în cauză, iar vătămarea să vizeze drepturi subiective sau
interese legitime, personale, directe şi actuale ale reclamantului.
Prevederile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 încalcă normele constituţionale ale art. 120-123
referitoare la principiile autonomiei locale, al descentralizării şi al
deconcentrării serviciilor publice. In esenţă, se susţine că este
neconstituţional ca, prin ordin al prefectului - reprezentant al administraţiei
statale -, să se intervină în organizarea şi funcţionarea consiliilor locale şi
judeţene - autorităţi ale administraţiei publice locale autonome, alese în mod
democratic -, inclusiv în ce priveşte exercitarea unor atribuţii legate de
încetarea sau invalidarea mandatului de consilier local sau judeţean.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială şi
contencios administrativ, exprimându-şi opinia în
conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele legale criticate nu încalcă
principiile reglementate prin art. 120 - 123 din Constituţie şi nici nu conferă
un drept discreţionar prefectului, atât timp cât acesta trebuie să respecte
prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar acţiunile sale sunt supuse
controlului judecătoresc.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul, în punctul său
de vedere, arată următoarele:
Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26
din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului
reglementează posibilitatea prefectului de a ataca în contencios actele
administrative ale autorităţilor publice, considerate ilegale, ceea ce
reprezintă consecinţa atribuţiei prevăzute de lege pentru prefect de a verifica
legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile
administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune,
atribuţie care, în lipsa dreptului la acţiune în contencios, ar fi lipsită de
finalitate. Aceste dispoziţii se completează în mod corespunzător cu
prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevăd în mod
clar termenul în care prefectul poate ataca în contencios administrativ actele
emise de către autorităţile publice locale pe care le consideră nelegale. Ca
atare, se apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art.
120 alin. (1), art. 122 şi ale art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie,
astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 alin. (2) din
Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, se arată că acestea nu
încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care se referă la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
iar nu la egalitatea autorităţilor, care pot avea numai acele atribuţii pe care legea le stabileşte, şi nu
înfrâng nici principiile constituţionale ale descentralizării şi autonomiei
locale. Totodată, art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, invocat în
motivarea excepţiei, nu are, în opinia Guvernului, incidenţă în cauză. Prin
urmare, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2)
din Legea nr. 393/2004 este neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi ale art. 111 alin.
(2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, iniţial criticate,
sunt în prezent abrogate, soluţiile legislative conţinute de acestea nefiind
preluate în forma republicată a legii. In consecinţă, se apreciază că această
excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în conformitate cu art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992. In plus, menţionează că, potrivit noilor reglementări
legale, instanţa de contencios administrativ este sesizată cu privire la
cazurile de dizolvare a consiliului judeţean şi se pronunţă cu privire la
dizolvarea acestuia, iar prefectul nu mai are, aşadar, posibilitatea de a emite
ordin de dizolvare a consiliului judeţean. Totodată, în temeiul art. 1 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea de validare
sau de invalidare poate fi şi în prezent atacată în faţa instanţei de
contencios administrativ şi de către „cei interesaţi", ceea ce reprezintă
însăşi expresia prevederilor art. 52 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică se exercită în condiţiile şi
limitele stabilite prin lege organică.
Avocatul Poporului apreciază,
mai întâi, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin.
(1) şi ale art. 111 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 este inadmisibilă,
întrucât, pe de o parte, art. 33 a fost abrogat prin Legea nr. 286/2006, iar,
pe de altă parte, soluţiile legislative pe care le conţinea art. 111 alin. (1)
nu au fost preluate în actul normativ abrogator sau modificator. Cât priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. f) şi
ale art. 26 din Legea nr. 340/2004, precum şi ale art. 12 din Legea nr.
393/2004, apreciază că este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu
contravin principiilor constituţionale ale descentralizării şi autonomiei
locale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat prin încheierea instanţei de
sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie:
Dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26
din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din
21 iulie 2004, modificate prin art. I pct. 17,
respectiv pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 16 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 181/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 450 din 24 mai
2006, care au următorul conţinut:
- Art. 24 alin. (1) lit. f): „(1 ) In calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul
îndeplineşte următoarele atribuţii principale: (...) f) verifică legalitatea
actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale
primarului."
- Art. 26: „In exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalităţii
actelor administrative ale consiliului judeţean, ale preşedintelui consiliului
judeţean, ale consiliului local sau ale primarului, prefectul, cu cel puţin 10
zile înaintea introducerii acţiunii în contenciosul administrativ, va solicita
autorităţilor care au emis actul, cu motivarea necesară, reanalizarea actului
socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia."
Dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie
2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:
Art. 12: „(1) In toate
situaţiile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a
acestuia consiliul local sau consiliul judeţean, după caz, adoptă în prima
şedinţă ordinară, la propunerea primarului, respectiv a preşedintelui
consiliului judeţean, o hotărâre prin care se ia act de situaţia apărută şi se
declară vacant locul consilierului în cauză.
(2) Hotărârea va avea
la bază, în toate cazurile, un referat constatator semnat de primar şi de
secretarul comunei sau oraşului, respectiv de preşedintele consiliului judeţean
şi de secretarul general al judeţului. Referatul va fi însoţit de actele
justificative."
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi ale art. 111 alin.
(1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, au următorul conţinut:
- Art. 33 alin. (1): „Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de
cei interesaţi la instanţa de contencios administrativ în termen de 5 zile de
la adoptare sau, în cazul celor absenţi de la şedinţă, de la comunicare."
- Art. 111 alin. (1)
şi (2): „(1) In
cazul în care consiliul judeţean nu se întruneşte timp de 6 luni consecutive
sau nu a adoptat, în 3 şedinţe ordinare consecutive, nicio hotărâre, precum şi
în situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub două treimi şi nu se
poate completa prin supleanţi, acesta se dizolvă de drept.
(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) se comunică de
secretar prefectului care, prin ordin, ia act de dizolvarea de drept a
consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri."
Cu privire la dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea
nr. 215/2001, este de observat că acestea au fost abrogate expres prin
prevederile art. I pct. 27 din
Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.
215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, fiind preluate cu
un conţinut juridic total diferit în art. 30 alin. (4) din lege. Cât priveşte
dispoziţiile art. 111 alin. (1), acestea au fost modificate prin art. I pct. 89 din Legea nr. 286/2006, iar
conţinutul lor de principiu se regăseşte la art. 99 alin. (1) din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 123
din 20 februarie 2007, în următoarea redactare: „(1) Consiliul judeţean se
dizolvă de drept în condiţiile art. 55 alin. (1) sau prin referendum
judeţean."
Textul art. 55 alin. (1) la care se face trimitere are
următorul cuprins:
„(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin
referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de
două luni consecutiv;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe
ordinare consecutive nicio hotărâre;
c) în situaţia în care numărul consilierilor locali
se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin supleanţi."
Reglementările cuprinse iniţial în art. 111 alin. (2)
din Legea nr. 215/2001, cu excepţia ultimei teze, nu se mai regăsesc în
substanţa lor în forma modificată şi republicată a legii, care în art. 99 alin.
(2) stabileşte o altă procedură de constatare a dizolvării de drept a
consiliului judeţean. Ultima teză din art. 111 alin. (2), iniţial criticat, se
regăseşte, ca şi conţinut juridic, în art. 99 alin. (7) teza întâi din lege în
redactarea actuală, astfel: „(7) Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu judeţean se face
de Guvern, la propunerea prefectului. (...)"
In motivarea excepţiei, autorul invocă prevederile
constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai
pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile,
art. 52 care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale
art. 120 - 123, care consacră principiile de bază ale administraţiei publice
locale, respectiv principiile descentralizării, autonomiei locale şi
deconcentrării serviciilor publice, autorităţile comunale şi orăşeneşti,
consiliul judeţean şi prefectul.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Dispoziţiile art. 24 alin.
(1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi
instituţia prefectului sunt criticate ca fiind contrare prevederilor art. 120
alin. (1), art. 122 şi art. 123 alin. (4) şi (5) din Constituţie, întrucât,
potrivit acestor texte legale, prefectul beneficiază de „un drept
discreţionar" de a promova acţiuni în contencios administrativ împotriva
actelor administrative emise de autorităţile locale şi judeţene, fiind astfel
afectate atât stabilitatea raporturilor juridice ce decurg în mod firesc din
acestea, cât şi principiul autonomiei locale şi al nesubordonării consiliilor
judeţene faţă de prefect.
In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat cu privire la problema de esenţă criticată şi în cazul de faţă,
respectiv dreptul legal al prefectului de a ataca în instanţă actele
administrative ale autorităţilor locale. Astfel, prin Decizia nr. 314 din 14 iunie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 2 august 2005, Curtea, pentru considerentele acolo
reţinute, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26
alin. (1) din Legea nr. 340/2004, constatând că acestea nu contravin
principiilor constituţionale invocate şi în prezenta cauză.
Curtea constată că argumentele ce au stat la baza
deciziei menţionate sunt valabile şi în cazul de faţă. Aşadar, dispoziţiile
art. 24 alin. (1) lit. f) şi ale art. 26 din Legea nr. 340/2004 nu pot fi
contrare principiilor constituţionale care guvernează administraţia publică
locală, ci reprezintă, dimpotrivă, o consacrare a acestora şi o garanţie a
executării legilor. De altfel, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (3) din
Legea nr. 340/2004, principala atribuţie a prefectului ca reprezentant al
Guvernului pe plan local este cea de garantare a respectării legii şi a ordinii
publice la nivel local. Tocmai pentru îndeplinirea acestei atribuţii a fost
necesară instituirea posibilităţii ca prefectul, cu cel puţin 10 zile înaintea
sesizării instanţei de contencios administrativ cu examinarea unui act
administrativ considerat nelegal, să solicite, în prealabil şi motivat,
autorităţii administrative care a emis actul să îl reanalizeze în vederea
modificării sau revocării acestuia.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit
căreia Legea nr. 340/2004 nu prevede în mod expres un termen limită până la
care prefectul poate iniţia astfel de acţiuni, Curtea reţine că nu este
întemeiată. Aceasta, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (6) din legea criticată,
„dispoziţiile prezentului articol referitoare la procedura de verificare a
legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice
locale ori judeţene se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004". Ca atare, nu se poate pretinde
o lipsă de reglementare care să conducă, aşa cum susţine autorul excepţiei, la
o destabilizare a raporturilor juridice din cadrul administraţiei publice locale.
II. Curtea reţine că
prevederile art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali
sunt criticate sub aspectul momentului şi al procedurii privind constatarea
încetării mandatului de consilier local sau judeţean înainte de termen, autorul
susţinând contradicţia textului legal faţă de art. 120 alin. (1) şi art. 122
din Constituţie.
Din analiza dispoziţiilor
legale atacate rezultă însă că acesta nu conţine norme de natură a conduce la
înfrângerea principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării
serviciilor publice. Potrivit art. 122 alin. (2) din Legea fundamentală, „Consiliul
judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii"; or, dispoziţiile
art. 12 din Legea nr. 393/2004 reglementează procedura constatării încetării
mandatului de consilier local sau judeţean înainte de termen, ţinându-se cont
de toate etapele cronologice necesare şi specifice acestui domeniu şi fără a
afecta funcţionarea administraţiei publice locale în concordanţă cu principiile
constituţionale invocate.
In ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate faţă
de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul
neretroactivitatii legii civile, Curtea constată că aceasta nu poate fi
reţinută. Aplicarea textului legal criticat chiar şi în situaţia excepţională descrisă de autorul excepţiei,
respectiv demisii multiple ale consilierilor locali sau judeţeni în timpul unei
şedinţe extraordinare, nu determină retroactivitatea legii nici măcar în
această ipoteză, legea aplicându-se numai pentru viitor.
III. In ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, criticate ca fiind
neconstituţionale, Curtea reţine că, anterior sesizării sale cu soluţionarea
prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prevederile art. 33 alin. (1) din
această lege au fost abrogate expres prin prevederile art. I pct. 27 din Legea nr. 286/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006. In actuala sa redactare, art. 33 alin.
(1) din Legea nr. 215/2001 are un conţinut juridic total diferit, soluţia
legislativă cuprinsă anterior în acest articol nefiind preluată în forma
modificată şi republicată a legii. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
33 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă.
O situaţie similară se remarcă şi în cazul
dispoziţiilor art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 215/2001, dispoziţii
ce au fost însă modificate prin art. I pct. 89 din Legea nr. 286/2006 şi care în actuala redactare a legii
nu mai conţin aceeaşi soluţie juridică vizată de autorul excepţiei. Ca atare,
şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) teza
întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 111 alin. (1), criticate
în redactarea anterioară renumerotării şi republicării Legii nr. 215/2001,
Curtea constată că soluţiile de principiu conţinute de acestea şi vizate de
autorul excepţiei au fost preluate, în esenţă, de dispoziţiile art. 99 alin.
(1) din aceeaşi lege. Totodată, Curtea observă însă că autorul excepţiei nu formulează nicio critică de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) - devenit art. 99
alin. (1) -, întrucât acesta nu contestă cazurile stabilite de lege de
dizolvare de drept a consiliului judeţean, ci critică de fapt împrejurarea
stabilită de alin. (2) al art. 111, prin care prefectul, prin ordin, ia act de
dizolvarea de drept a consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi
alegeri.
Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 111 alin. (1) - devenit în prezent art. 99 alin. (1) din
Legea nr. 215/2001 - urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în lipsa formulării
oricărei critici de neconstituţionalitate a acestora.
După cum s-a arătat, dispoziţiile art. 111 alin. (2)
teza întâi din Legea nr. 215/2001 au fost modificate şi nu mai conţin, în
actuala redactare a legii, aceeaşi soluţie de principiu, criticată de autorul
excepţiei. Ceea ce s-a păstrat din conţinutul art. 111 alin. (2) în noua
concepţie a Legii nr. 215/2001, republicată, este ultima teză a acestui
articol, potrivit căreia prefectul propune Guvernului organizarea de noi
alegeri. Această soluţie legislativă se regăseşte în prezent în art. 99 alin.
(7) teza întâi din Legea nr. 215/2001, republicată, potrivit căruia: „Stabilirea
datei pentru organizarea alegerii noului consiliu judeţean se face de Guvern,
la propunerea prefectului." Aşadar, acesta este textul actual care, în opinia autorului
excepţiei, contravine prevederilor art. 120 - 123 din Constituţie, referitoare
la principiile autonomiei locale, descentralizării şi deconcentrării
serviciilor publice.
Curtea constată că dispoziţiile art. 99 alin. (7) teza
întâi din lege nu încalcă însă, prin conţinutul lor, normele fundamentale
invocate, întrucât procedura comunicării de către prefect către Guvern, în urma
constatării prin hotărâre judecătorească a dizolvării consiliului judeţean, nu
afectează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale în
conformitate cu principiile constituţionale amintite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. f) şi
art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului,
ale art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi
ale art. 99 alin. (7) teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în Dosarul
nr. 3.988/112/2006 al Tribunalului Bistriţia-Năsăud - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
II. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1), art. 99
alin. (1) şi ale art. 111 alin. (2) teza întâi din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al
aceleiaşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi