DECIZIE   Nr. 434 din 25 mai 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 teza intai din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 525 din 19 iunie 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu                -  judecător

Aspazia Cojocaru                   -  judecător

Kozsokar Gabor                     -  judecător

Acsinte Gaspar                      -  judecător

Petre Ninosu                          -  judecător

Ion Predescu                          -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu            -  judecător

Mihaela Cîrstea                      -  procuror

Doina Suliman                        -  magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza Intâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Soare în Dosarul nr. 414/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, consilier juridic Ana-Maria Horea; lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 6 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 414/CAF/2005, Curtea de Apel Galaţi-Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Soare cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Incheierii de şedinţă din 2 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 759/2005, prin care a respins ca nefondată excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe de judecată.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 126 alin. (3), deoarece instituie o procedură restrictivă, în sensul că dau „posibilitate părţii nemulţumite să declare recurs doar împotriva hotărârilor prin care instanţa se declară necompetentă material, nu şi în situaţia în care instanţa se declară competentă, fiind anterior sesizată prin declinare de competenţă de o altă instanţă în prima fază sesizată". Astfel, solicită să se constate că textul de lege criticat este constituţional numai în măsura în care creează reclamantului posibilitatea recurării separate a hotărârii prin care s-a respins excepţia de necompetenţă materială.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „nu pune în discuţie neconstituţionalitatea unui text de lege, ci mai degrabă nemulţumirea faţă de împrejurarea că este judecat de o anumită secţie a tribunalului".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la instanţele judecătoreşti.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 436 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie 2004.

Cu acel prilej Curtea a statuat că aceste dispoziţii constituie norme de procedură, iar, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac se poate face „în condiţiile legii". Astfel, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili care sunt căile de atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum şi condiţiile procedurale de exercitare a acestora, inclusiv termenele, cu singura cerinţă de a nu contraveni vreunei dispoziţii sau vreunui principiu constituţional.

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu pun nicio parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanţei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa în situaţia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în faţa sa se pune în discuţie competenţa de judecată. In cazul în care instanţa se declară competentă, va continua judecarea cauzei, iar hotărârea privind competenţa poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, odată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter de dezînvestire.

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Soare în Dosarul nr. 414/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman